Cautam in noi raspunsuri si ne temem de ce am putea sa descoperim. Dam timpul inapoi si pornim in cautarea noastra, a celor de atunci. Ne-am indragostit iremediabil si viata noastra a capatat nuante de roz. Intalnirile au un farmec dulce si suspinam, numarand clipele pana la urmatoarea revedere.
Visam cu ochii deschisi si gandurile noastre s-au blocat pe cateva imagini pe care le rememoram la nesfarsit. Dar vine clipa cand intalnirile nu ne mai sunt de ajuns, vrem mai mult , vrem sa fim cu persoana iubita in orice clipa.
Aici ajungem la marele inceput (al sfarsitului?) cand vrem ca “el” sau “ea” sa faca parte din viata noastra cotidiana, sa fie prezenta in tot ce se intampla in jurul nostru, sa impartim totul, sa luam decizii impreuna, sa fim nedespartiti. Si in sfarsit ne mutam impreuna. Este un parcurs pe care toti l-au trecut intr-un fel sau altul, un scenariu care se repeta la nesfarsit si in aproape orice relatie de cuplu, si care nu poate fi schimbat. Asa este legea naturii, a dragostei, a trecerii timpului, a evolutiei oricarui inceput.
Daca am putea opri timpul aici, ne-am iubi vesnic la fel. Dar evoluam, incepem sa impartim sarcinile, banii, spatiul, baia, bucataria, televizorul, dormitorul, patul. Totul este ok, doar asta ne-am dorit, nu-i asa? Iubim cu pasiune iar zilele si noptile trec fara sa ne dam seama.
Dar cotidianul ne cheama, avem slujbe, avem prieteni, avem familie, suntem intr-o continua miscare. Usor, usor personalitatea fiecaruia isi spune cuvantul si incepem sa fim noi, sa nu mai cenzuram chiar totul sa nu mai vrem sa fim perfecti in ochii celuilalt (perfectiunea este obositoare totusi).
Cateodata suntem suparati, cateodata cu chef de cearta sau dezordonati, si nu renuntam sub nici o forma la cateva obiceiuri care fac parte din noi. Aceasta perioada de acomodare, pentru multe relatii este piatra de incercare, testul de rezistenta. Cat de mult putem sau nu putem sa suportam, ce vrem de fapt? Si uite asa, cum totul se transforma sub privirile noastre fara ca noi sa putem interveni.
Transformarile pot distruge sau pot intari o relatie. Depinde in cea mai mare masura de noi. Si cautand in interiorul nostru descoperim ca dragostea de inceput, mai exista, dar din cand in cand trebuie stearsa de praful cotidianului pentru a putea sa-i vedem stralucirea.
Trimite articolul
X
Anonim says: …da exact asa este ,cea mai mare greseala ce am observat-o eu la mine si la toti ceilalti este ca atunci cand ajunge sa iubim ne oprim din acea perfectiune si devenim inpoi persoana care suntem in viata cotidiana iar daca pe langa asta avem si sentimentul de liniste prin faptul ca parteneraul(a) este langa noi am ajuns la inceputul sfarsitului pentru ca toate astea duc la monotonie , nu trebuie sa uitam ca partenera sau pertenerul nu este frate sau sora ci este o persoana care are nevoie de ceva nou , spontan , ceva direfit de ceea ce ii ofera un prieten normal ….astept sa citesc si alte opinii
Anonim says: “Dragostea face sa treaca timpul si timpul face sa treaca dragostea”. Cred ca cel mai mare inamic al iubirii vazuta ca pasiune este obisnuinta;fiorii inceputului trec, lucrurile nu se mai petrec spontan si nou, ci firesc. Firescul omoara de cele mai multe ori romantismul, pt ca noi i-o permitem. Nu inteleg cum cele mai banale actiuni ajung sa ne conduca viata; ne imbibam in rutina si aspiratiile mor. Devenim inchisi, egoismul ne inghite si ne impiedica sa daruim asa cum cred ca ar trebui sa o facem. In dragostea pe care eu mi-o imaginez nu exista “prea mult”,”prea tarziu” ori”prea departe”.Dar mai cred un lucru: ca nu toti suntem pregatiti pt a iubi, nu toti o putem face- atat de mare e frica…
Anonim says: parerea mea este ca cum tie dat asa trebuie sa tragi, dragostea e ca un vant asta e maine nu e
liliana says: e un articol f bun si la obiect!!! trebuie sa tinem cont ca suntem oameni deci suntem supusi greselilor important e sa ni le asumam si sa incercam in permanenta sa nu lasam cotidianul sa ne sufoce sa fim optimisti si increzatori in noi in permanenta ca sa ne facem viata mai buna! totul depine de noi nu de nimeni altcineva!
Anonim says: ar trebui sa aduce ceva nou la relatia pe care o avem daca nu se duce totul de rapa ,poate si monotonia de zi cu zi aceleasi lucruri facute ,aceleasi neajunsuri,nu prea ai timp de tine , de persoana de langa tine dar mai exista si persoane asa zise bine intentionete care s-ar bucura daca ai fi inselat
