Feminitatea și vegetația au fost asociate încă din cele mai vechi timpuri. Cultul fertilității și al renașterii naturii din preistorie a fost continuat cu imaginea de zeiță-mamă, ocrotitoare a naturii. Atributele vegetației au fost transferate feminității, iar trăsături considerate „defecte” au fost, de asemenea, proiectate asupra femeilor.

„Așa cum mimosa luptă pentru propria stare de bine, și femeia este prezentată ca o ființă capabilă să se ocrotească, regenereze și să renască după traume. Calitatea feminină de a îngriji plantele, de a le face să crească, și să rodească, factorul matern al umanității, sunt elemente subînțelese în lucrările din expoziția Mimosa. Ritta Hertz dezvoltă o tehnică personală de colaj și transfer, aplicată pe hârtie, pânză și plexiglass. Imaginile colate apelează la figuri iconice ale feminității, însemnând femei importante pentru realizările lor în diverse domenii. Una dintre referințele evidente este fotografa Julia Margaret Cameron, printre primele care au utilizat fotografia ca mediu artistic. Inspirată de compoziții scenografiate, Cameron este recunoscută astăzi pentru portretele sale ușor neclare, mișcate, dar profund expresive, care captează spontaneitatea momentului. Până în secolul XIX, vegetația era tratată în artele vizuale ca simplu decor, devenind subiect principal abia odată cu apariția picturii de peisaj în plein air. Figura feminină, până în secolul XX, a fost în mod tradițional muza, nu subiectul în sine. Abia odată cu schimbările de percepție socială, femininul și vegetalul au devenit centrale în creațiile vizuale. Subiectele abordate de Ritta Hertz reflectă această tranziție: ieșirea din fundal, din anonimat, și plasarea vegetației și a feminității în centrul compoziției și al discursului artistic. Bab apelează la o tehnică mixtă ce cuprinde obiectul de artă, textilul, sculptura, inserția, electricitatea, motorașele și asamblajul. Compozițiile sale implică interacțiune: trebuie atinse, deschise, închise sau manipulate. Simțurile sunt esențiale în experiența estetică propusă. Prin cinetism lucrările stimulează percepția și curiozitatea, necesitând un public activ, implicat. Așa cum Paul Neagu întrebuința cutiile pentru a angaja privitorul în actul creației, și Bab închide trăiri în obiecte de artă prevăzute cu uși, sertare, rafturi, mânere: cutii care devin ele însele produsul creativ. La nivel simbolic, aceste cutii reflectă idei de închidere în sine, protecție, autoapărare, dar și deschidere, eliberare și reconectare, atunci când sunt activate de public”, spune dr. Gabriela Robeci.