Imaginile pe care vi le oferim în exclusivitate sunt culese de Dan Codre, din arhiva Bibliotecii Județene Arad. „În urmă cu câțiva ani m-am deplasat la Biblioteca Județeană Arad și am găsit aceste poze aruncate pe raft, e drept puse în plicuri, din păcate unele dintre ele nici nu mai sunt, au dispărut multe și dintre cele pe care le-am scanat atunci. Așadar am scanat ce am găsit, deoarece aceste poze sunt ale arădenilor și le-am promovat pe site-ul Școala Faină. Sunt foarte bucuros că am reușit să le salvăm. Aceste imagini le-am cules pentru emisiunea «Istoria pe laviță», în care se trata istoria aradului. Nu pot decât să fiu fericit că aceste imagini pot fi văzute de toți cei care iubesc istoria municipiului nostru”, a declarat pentru jurnal arădean/Aradon, Dan Codre, inițiatorul site-ului Școala Faină.

Problemele au început din 1771

„Documentele vremii înregistrează inundaţii în Arad începând cu secolul al XVIII-lea, când la 15 iulie 1771, apele învolburate au intrat în oraş, iar locuitorii Aradului se vizitau ca veneţienii, pentru ca în 1785, tot din cauza inundaţiilor, arădenii să fie nevoiţi să circule cu bărcile timp de cinci zile. Documente, pastrate în patrimoniul Complexului Muzeal Arad, vin să certifice inundațiile produse în Arad şi în cursul anului 1844. Din cauza topirii zăpezilor, în anul 1932 s-a înregistrat o nouă revărsare a apelor Mureşului în judeţul şi oraşul Arad, sloiurile de gheaţă venite pe râu atingând înălţimea de 5 – 6 metri. Mureşul Mort a inundat mai multe străzi din cartierul Şega, în timp ce ştrandul „Neptun”, cartierul Micălaca, parcul „Mihai Eminescu” şi calea ferată spre Timişoara au suferit pagube imense provocate de apele râului Mureş. Două sute de case au fost dărâmate, fiind creat fondul pentru sinistraţi. Tragedia arădenilor a impresionat Casa Regală, Majestății Sale Carol II vizitând Aradul şi zonele calamitate, în 27 aprilie 1932. Ziarele vremii titrau: „M.S.: Regele Carol al II-lea între sinistraţii din Arad. La Micălaca, Mureşel şi Aradul-nou să împartă ajutoare. Populaţia cu lacrimi în ochi mulţumeşte. M. S. Regele stă de vorbă cu sinistraţii!” (Ziarul Românul, nr. 14-15, 1 mai 1932)”, se arată pe site-ul blogaradean.wordpress.com.

Scurt istoric al Aradului

„Din punct de vedere administrativ, Aradul și zona subordonată au avut o evoluție interesantă. Domnitorii habsburgi au inclus Aradul și Zărandul mai întâi în Ungaria. În 1732, aproape tot ținutul Aradului a fost al ducelui Rinaldo de Modena care l-a pierdut după opt ani. Aradul a devenit proprietate a statului și orașul a căpătat noi facilități economice. Garda de frontieră a fost desființată în 1746 și majoritatea sârbilor, foști grăniceri, au plecat în Rusia. În același an, Aradul a fost ales ca centru al organizației Comunității de Nobili. În timpul domniei Principesei Maria Tereza (1740 – 1780), orașul s-a dezvoltat sub aproape toate aspectele. Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie. Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, până la 299 în 1774”, conform Wikipedia.