Tocmai de aceea, au lăsat în urmă liniștea de acasă, din România, și s-au înrolat cu credința că este datoria lor să contribuie la oprirea tăvălugului rusesc.

Sunt convinși că lupta lor, chiar dacă se desfășoară într-o altă țară, este pentru România, căci Rusia trebuie ținută cât mai departe de granițele noastre.

Românii care luptă în Ucraina sunt organizați în așa numitul Romanian BattleGroup ”Getica”. PRESShub a discutat cu comandantul operațional al acestui grup. Din motive de securitate, nu a dorit să-și dea numele real. Se prezintă doar sub pseudonimul Callsign Getotac.

Din aceleași motive tactice, a preferat să păstreze secret numărul cetățenilor români care luptă în Ucraina. Dar a oferit amănunte despre viața lor de zi cu zi pe frontul anti-rusesc.

PRESShub: Prima întrebare vine firesc: de ce vă riscați viața pentru altă țară? Sunt români care spun că, dacă ar începe un război la ei acasă, ar fugi. Voi de ce v-ați dus spre război, de ce nu ați stat în România, liniștiți?

Callsign Getotac: De fiecare dată când mi se pune întrebarea asta, răspunsul este că românii din Battle Group ”Getica” sunt convinși că Rusia va încerca să atace Moldova și poate chiar și țara.

De asta ne-am afla aici. Totuși, pentru acest interviu, o să răspund altfel.

România este unită de un document sacru, care se numește Constituția României. Primul alineat al acestui document vorbește despre independență și inalienare. România va rămâne un stat liber, independent și inalienabil.

Mai există o operă sacră, pe muzica compozitorului Anton Pann, cu versuri scrise de Andrei Mureșanu, un cântec numit Imnul de Stat al României.

Chiar dacă la evenimente oficiale sunt intonate doar 5 strofe din varianta oficială, imnul are 11 strofe. Acestea vorbesc despre datoria fiecărui român de a răspunde în fața unui tiran sau unui agresor extern, datoria sacră de a-și păstra și de a-și apară limba, datoria sacră de a păstra reputația țării fără pată și teritoriul ei intact, datoria de a-și comemora și de a-și respecta eroii și de a continua lupta lor pentru libertate și neatârnare.

Dar mai presus de toate, imnul ne învață să rămânem uniți. Întrebarea firească este: ce legătură au toate astea cu Ucraina?

O să răspund simplu. Și Ucraina are o Constituție și un imn de stat. Împotriva oricărei idei pe care ar încerca să o impună propaganda, Ucraina nu a vrut acest război.

Și noi, ca buni vecini și mai presus de toate, ca oameni, trebuie să păstram reputația țării și să arătam oricărui tiran că există o lege și o ordine internațională care nu poate fi schimbată de către nimeni și de către nici o „operațiune militară specială”.

Pentru românii care declară că vor să plece din țară în cazul în care aceasta ar fi atacată, avem un singur mesaj: Uitați-vă în jurul vostru. Apoi uitați-vă în oglindă. Există posibilitatea să pierdeți tot ce vă e drag și exista posibilitatea să vă pierdeți curajul de a vă privi pe voi înșivă.

Asta, în opinia noastră, este mai rău decât moartea de care atât de mult vă temeți.

O faceți pentru bani?

O să răspundem scurt aici. Nu. Fiecare dintre noi putea să aibă un venit substanțial mai mare și o viață lipsită de griji în țară, în Europa sau în orice alt stat dezvoltat. Prima întrebare cred că explică de ce totuși alegem să fim aici.

Câți oameni numără în prezent grupul de luptă „Getica”? Cei care s-au înscris erau militari în România sau aveau meserii civile?

Preferăm să nu comunicăm un număr exact, din motive de securitate operațională, dar putem spune că în scurt timp vom putea fi un pluton. Apoi cine știe, chiar un batalion. Din ce în ce mai mulți români ne scriu cu cererea de a se alătura.

Eu cred că asistam un trend pozitiv și un semnal îmbucurător. Mulți români vor alege să își apere țara în caz de necesitate.

Cei ce suntem aici acumulăm o experiență de luptă care vă fi neprețuită în caz de orice pericol viitor pentru națiune și pentru teritoriul ei.

Efectivul grupului este majoritar compus din foști militari sau membri în alte structuri militarizate, dar există și excepții pentru cei ce au pregătire în domenii tehnologice și de telecomunicații.

Care au fost misiunile despre care se poate vorbi public? Și, mai ales, câți răniți și câți morți din rândul batalionului ați avut până acum?

Este prematur și periculos deocamdată să dăm detalii despre misiuni executate, dar avem cazul luptătorului român „Dracula”, care a rezistat timp de 6 zile la temperaturi mult sub limita înghețului, într-o tranșee din sudul Bakhmutului, fiind rănit de schije de grenadă.

Puteți citi despre această misiune în pagina noastră de Facebook. În misiunile efectuate de către grupul nostru nu au existat fatalități și am avut doar răni ușoare.

Cel mai greu moment este pierderea unui camarad. Vă gândiți că ați putea fi următorul?

„Getica” nu este un nume pe care l-am ales întâmplător. „Getica” nu este un nume pe care propaganda pro-rusă din România are drepturi de autor. Suntem acuzați de multe ori că întinăm numele dacilor prin numele pe care am ales să îl dam grupului de luptă.

Noi credem că le facem cinste, fără falsă modestie. Dacii erau un popor pașnic, care totuși răspundea necruțător atunci când erau atacați. Dacii au avut puterea de a ține piept și a câștiga războaie cu cel mai mare imperiu din acele vremuri.

În Getica, credem că există lucruri mult mai dureroase decât moartea. Pierderea libertății, a demnității și a idealurilor umane sunt doar câteva exemple.

Românii din Getica și-au acceptat destinul, pentru a ieși cu capul sus din această viață, atunci când va veni vremea. Să nu uităm că toți oamenii sunt muritori și nimeni nu decide cum, unde și când va muri.

Cum arată, de fapt, o zi pe front? Atât pentru un militar, dar mai ales pentru un civil?

Dominată de stress, de oboseală, de uzură psihică și fizică. În cele mai multe cazuri, punctele fierbinți de-a lungul liniei de contact sunt evacuate de populația civilă.

Există oameni care nu vor să își abandoneze casele și viața pe care o aveau înainte. Credem că ăsta este un exemplu foarte bun pentru românii care vor să plece din țară în caz de război.

Civilii trăiesc totuși oribil în zonele unde se desfășoară ostilități.

Ați discutat cu soldați ruși, care au devenit prizonieri? Cum văd ei acest război?

Românii din Getica care au avut contact cu prizonieri ruși înainte de formarea grupului nu au comunicat cu ei. Asta este treaba altor structuri.

Militarii trebuie să aibă grijă de prizonieri, să îi trateze corespunzător Convenției de la Geneva și a dreptului umanitar și să îi predea cât mai repede structurilor specializate în acest sens.

Din conversații cu diferiți militari ucrainieni și chiar români care au avut contact cu prizonierii, înțelegem că unii sunt scârbiți și vor să fugă de acest război, iar alții cred în cauza dictatorului rus și luptă cu îndârjire pentru ea.

Ce știm sigur este faptul că există o dezinformare crasă la nivelul trupelor ruse, alimentată prin lipsa de comunicații libere și prin servirea propagandei Federației Duse (așa numesc membrii grupului „Getica Federația Rusă – n.r.) către trupele ei, prin membri ai eșaloanelor superioare ale forțelor armate inamice.

Cum vă primesc civilii ucraineni și cum se raportează la faptul că sunteți români? Mă gândesc aici la faptul că relațiile dintre cele două popoare nu au fost cele mai bune înainte de război.

Vorbind în numele meu, sunt aici din februarie 2023. Am avut foarte puține experiențe neplăcute și foarte multe momente plăcute în relația cu populația ucrainiană.

Exista excepții, dar nu cred că relațiile dintre cele două țări au fost precare.

Motivul, cred eu, este că provenim din două familii diferite, cea slavă și cea latină. De asemenea, ucrainenii au fost, din păcate, sub influența Federației Duse și a Uniunii Sovietice.

Și inamicul nu a avut niciodată o relație bună și dezinteresată cu România. Noi și ucrianienii avem totuși multe lucruri în comun. Și eu cred acest popor ne va fi vecin bun după încheierea acestui conflict. Getica luptă și pentru acest lucru.

De ce trebuie românii să țină cu Ucraina? Știți că a intervenit acea oboseală, oamenii sunt sub asediul propagandei rusești, se tem de bomba nucleară și tot mai mulți zic că România nu ar trebui să se bage în apărarea țării vecine.

Aici fiecare român trebuie să se întrebe: am dus-o mai bine înainte de ’89 sau o duc mai bine acum? Cei care nu au trăit înainte de ’89 ar trebui să își întrebe bunicii sau părinții cum se trăia în acele vremuri.

Din nou, dacă răspunsul este „Trăim mai bine după renunțarea la blocul sovietic și la apropierea de Rusia”, atunci românii ar trebui să susțină Ucraina.

Pentru că și Ucraina, ca stat independent și inalienabil, ar trebui să aibă dreptul la această decizie. Cât despre amenințarea nucleară a Federației Duse, noi credem că dacă aveau intenția și curajul de a o face ar fi făcut-o deja.

Livrarea de către NATO de ajutor militar de orice fel, livrarea de rachete de precizie, de sisteme Patriot, de tancuri Leopard și Abrams și, mai recent, livrarea de avioane de vânătoare F16, toate acestea erau linii care ar fi declanșat o conflagrație mondială, dar nu au făcut-o.

Noi credem că o conflagrație mondială este posibilă și, din păcate, după ultimele desfășurări de evenimente, chiar probabilă, dar dacă Federația Dusă este hotărâtă în declanșarea unei asemenea conflagrații, nu cred că se va putea face nimic pentru evitarea ei.

Doar o ripostă hotărâtă și rapidă din partea alianței atlantice. S-ar putea ca NATO să trebuiască să lupte. Cu cât mai repede înțelegem acest lucru, cu atât mai repede putem să trecem peste panica inițială și să ne pregătim cât mai corespunzător pentru un astfel de conflict.

Mai recrutați oameni? Ce trebuie să facă un român care vrea să se înscrie în acest grup de luptă?

Getica va continua să accepte români care vor să ni se alăture. Getica nu recrutează militari, forțele armate ale Ucrainei recrutează.

Tot ce putem să asigurăm este faptul că românii care vor să lupte aici pot să lupte alături de frații lor români.

Asta include apă, electricitate, căldură și un pericol continuu și iminent. Dacă totuși există români care vor să ni se alăture în aceste condiții, îi rugăm să ne contacteze prin intermediul adresei de mail publicată în pagina noastră de Facebook, rolegion@proton.me.

Cât estimați, din experiența de la fața locului, că va mai dura acest război și ce șanse sunt, în acest moment, să fie învinsă Rusia?

Acest război va mai dura, nu avem nici un dubiu. Pierderile de vieți, vărsarea de sânge de până acum și distrugerea pe care Federația Dusă au cauzat-o Ucrainei a convins majoritatea ucrainienilor că nu există altă opțiune decât cea a rezistenței armate.

Dacă ne referim la faptul că inamicul avea convingerea că va înfrânge Ucraina în câteva săptămâni, la începutul războiului, atunci Federația Dusă a pierdut deja acest război.

Forța militară a Federației Duse este totuși una extrem de însemnată. Inamicul are posibilitatea de a prelungi acest război pe o lungă perioadă de timp și de a sacrifica un număr de forțe și echipament de luptă însemnat pentru a o face.

Întrebarea rămâne, cât de sustenabil este efortul lor de război și cât timp opinia publică din Federația Dusă va accepta aceste pierderi fără succese semnificative.

Părerea noastră este că, în cazul în care nu vom vedea o escaladare majoră în acest conflict, inamicul poate pierde printr-o retragere progresivă din teritoriile ocupate, cum a fost cazul războiului între Uniunea Sovietică și Afghanistan.

În cazul în care inamicul va căuta o alianță mondială pentru a escalada într-un conflict mondial în următorii ani, părerea noastră este că Federația Dusă va fi oricum învinsă.

De aceea, lumea democratică trebuie să continue sprijinul pentru Ucraina. Și folosim aceasta ocazie, de asemenea, pentru a solicita în numele Getica, orice ajutor letal sau non-letal pe care statul român este dispus să îl ofere luptătorilor români din Getica.

România, ca și lumea democratică, trebuie să înțeleagă că cei care suntem aici luptăm în ultima linie de apărare dintre Federația Dusă și Europa.

Din punctul în care suntem acum, mai sunt aproximativ 200 de kilometri până la granițele Moldovei și în jur de 250-300 de kilometri până la gurile Dunării.

Deocamdată nu am primit răspuns la nici o solicitare de ajutor din partea firmelor românești de echipament specific și armament sau din partea statului, la multele solicitări pe care le-am transmis în mass-media sau prin intermediul e-mailurilor directe.

Continuăm să sperăm că țara își va aminti de noi. Mulțumim din suflet românilor care ne-au ajutat și ne sprijină în continuare.

Îi mulțumim în special lui Radu Hossu pentru tot ce face să putem continua lupta. Avem nevoie totuși de un sprijin oficial și puternic din partea celor care au și pot să ofere echipament pentru a ne asista în luptă.

România poate lua exemplul țărilor baltice, a Poloniei, a Cehiei și a altor țări care își sprijină deschis cetățenii care luptă împotrivă agresorului. Deciziile incisive trebuie să înceapă să ia locul fricii.

Diplomația a căzut la datorie în acest război necruțător …

Sursa: presshub.ro