Experții spun că nu va dura atât de mult până când vor exista așezări umane pe Lună, iar NASA și-a intensificat eforturile de explorare lunară cu lansarea misiunii comerciale Peregrine, de la începutul lunii ianuarie, care nu a fost o reușită.

Există totuși o potențială dificultate de depășit, pe măsură ce Luna continuă să se micșoreze, lucru analizat într-un studiu recent publicat în The Planetary Science Journal. Studiul se concentrează pe o anumită regiune a lunii care este mai afectată de contracție decât orice altă zonă. Astfel, Luna se micșorează cu mai mult de 46 de metri în circumferință pe măsură ce nucleul său s-a răcit treptat în ultimele sute de milioane de ani. Au apărut deformări semnificative ale suprafeței în regiunea sa polară sudică, inclusiv în zonele propuse de NASA pentru aselenizări cu echipaj ale misiunii Artemis III, planificată pentru anul 2026.

NASA a identificat 13 potențiale regiuni în apropierea polului sudic al Lunii pentru aselenizarea misiunii Artemis III, folosind criterii precum capacitatea de a aseleniza în siguranță, posibilitatea de a îndeplini obiectivele științifice, încadrarea în intervalul optim pentru lansare și condiții precum terenul, comunicațiile și luminozitatea. În cadrul misiunii, doi astronauți vor locui și vor lucra o săptămână pe suprafața lunară.

Interesul pentru polul sud al Lunii a crescut anul trecut, când misiunea Chandrayaan-3 lansată de India a reușit prima aselenizare în zonă, la doar câteva zile după ce sonda rusească Luna-25 s-a prăbușit într-o tentativă asemănătoare.

Cutremurele de pe Lună

Lansată de NASA în 2009, sonda robotică Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) cartografiază suprafața selenară cu diferite instrumente. Într-un studiu publicat recent în The Planetary Science Journal, cercetătorii au folosit datele colectate de LRO pentru a face legătura între cutremurele puternice de pe Lună, detectate cu instrumentele lăsate de astronauții misiunii Apollo acum mai bine de 50 de ani, și mai multe fisuri ale solului de la polul sud.

Patru sonde seismice care au funcționat timp de aproape șapte ani au detectat cutremure de mică adâncime pe Lună, însă oamenii de știință nu cunoșteau sursa. Cel mai puternic cutremur selenar înregistrat a avut o magnitudine de 5. Pe Pământ ar fi considerată moderată, dar gravitația mai mică a Lunii îl face să se simtă mai puternic, spun cercetătorii.

Nu doar dimensiunea Lunii s-ar putea dovedi a fi o problemă, pentru că NASA a fost avertizată recent de faptul că resursele Lunii sunt în pericol.