Pe 24 martie se împlinește o lună de când armata rusă a intrat în Ucraina, cu un scop imprecis, dar cu o atitudine distructivă, bombardând inițial ținte militare, iar apoi tot ce i-a ieșit în cale. Totul a început pe 24 februarie când, la ora 4:30 (ora României), Vladimir Putin a apărut la televiziunile rusești într-un discurs care anunța că a trimis armata în Ucraina, declarând că „Este teritoriul nostru istoric”. Forțele armate ruse erau comasate în zona graniței ruso-ucrainene de ceva vreme, sub pretextul unor exerciții militare. Invazia începută pe 24 februarie este numită de liderii de la Kremlin „operațiune militară specială”.

Cea mai mare criză

Considerată de comunitatea internațională ca fiind un război de agresiune, invazia rusă a Ucrainei este cel mai mare asalt militar asupra unui stat european, de la cel de-al doilea Război Mondial până acum. Totodată, invazia a cauzat și cea mai mare criză a refugiaților de la război până în prezent. Peste 3,6 milioane de persoane au părăsit Ucraina și alte câteva milioane au fost nevoite să își părăsească locuințele, în luna trecută de la începutul atacului.

Orașe sub asediu

În luna de război au fost lansate atacuri ale armatei ruse pe mai multe direcții, din Rusia, Belarus și cele două teritorii ocupate ale Ucrainei – Crimeea și Donbas. S-au dezvoltat patru teatre de război majore: ofensiva de la Kiev, ofensiva din nord-estul Ucrainei, ofensiva din estul Ucrainei și ofensiva din sudul Ucrainei. Armata rusă a efectuat, de asemenea, lovituri aeriene și cu rachete departe în vestul Ucrainei. Forțele ruse s-au apropiat sau au asediat așezări cheie, printre care orașele Cernihiv, Harkov, Herson, Kiev, Mariupol și Sumy, dar au întâmpinat rezistență ucraineană puternică și au experimentat provocări logistice și operaționale care le-au împiedicat progresul.

La trei săptămâni după lansarea invaziei, armata rusă s-a bucurat de mai mult succes în sud, în timp ce câștigurile progresive sau impasurile în alte părți i-au forțat să adopte o altă strategie, folosind proiectile de precizie mai scăzută, lucru ce a dus la creșterea numărului victimelor civile.

Primele contraofensive

Totuși, în ultimele zile, armata ucraineană a reușit să conducă acțiuni de contraofensivă destul de serioase. Pe contul de Twitter al televiziunii de opoziție din Belarus, NEXTA TV, care urmărește îndeaproape evoluția invaziei ruse asupra Ucrainei, au apărut joi informații cum că trupele ruse din jurul Kievului, care se aflau la 25-30 de kilometri distanță de centrul capitalei, au fost depărtate de contraofensivă până la 55 de kilometri de centru. Alexei Arestovich, șeful biroului președintelui Volodimir Zelenski, a declarat miercuri seara că în regiunea Kiev sunt în jur de 12 mii de soldați ruși, însă „3 mii sunt pe punctul de a se preda, fiind încercuiți, iar alți 4 mii sunt în poziții deloc plăcute și urmează să rămână fără provizii”.

Foto EPA-EFE/Andrzej Lange

Reacțiile internaționale

Invazia a fost condamnată pe scară largă la nivel internațional. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care a condamnat-o și a cerut retragerea completă a forțelor ruse din Ucraina. Curtea Internațională de Justiție a ordonat Rusiei să suspende operațiunile militare, iar Consiliul Europei a expulzat Rusia. Multe țări au impus noi sancțiuni, care au afectat economiile Rusiei și ale lumii. Diverse țări au oferit ajutor umanitar și militar consistent Ucrainei. Protestele au avut loc în întreaga lume; cei care au avut curajul să protesteze în marile orașe din Rusia s-au lovit de arestări în masă. Mass-media din Rusia s-a lovit și ea de o cenzură masivă, inclusiv de interzicerea termenilor „război” și „invazie”, atacul asupra țării vecine fiind numit „operațiune militară specială”. Numeroase companii și-au retras produsele și serviciile din Rusia și Belarus. Curtea Penală Internațională a deschis o anchetă asupra acuzațiilor de crime de război militare ale Rusiei în Ucraina.

(In)Dependența de gazul rusesc

O temă importantă a ultimelor săptămâni a fost și dependența statelor europene de gazul și petrolul rusești. Oficialii europeni au transmis că doresc să asigure independența Uniunii Europene în ceea ce privește gazul și petrolul, intenționând să oprească total importul acestora din Federaţia Rusă. Unele state, însă, cum ar fi Germania sau Ungaria, s-au împotrivit, spunând că o astfel de măsură ar duce la o criză economică și o presiune în plus pe populație. Țări precum Azerbaidjan, Quatar sau Emiratele Arabe Unite au anunțat că își cresc capacitatea de producție, pentru a suplini sursele rusești. O tăiere totală a importului de gaz și petrol din Rusia ar însemna o pierdere semnificativă pentru economia Federației Ruse. În 2019, de exemplu, aproape 40% din bugetul federației a provenit din sectorul petrolului și al gazelor naturale, acestea constituind în jur de 60% din exportul total al țării.

Crize umanitare: situație „apocaliptică”

Cele mai mari probleme cauzate de războiul pornit de Rusia în Ucraina sunt crizele umanitare pe care le-a creat. Orașe cu sute de mii de locuitori, precum Mariupol, sunt rupte de orice legătură cu lumea, sute de mii de persoane fiind blocate în adăposturile subterane, cu rezerve limitate de hrană, apă și medicamente. Comitetul Internațional al Crucii Roșii a descris situația din Mariupol ca fiind „apocaliptică”, transmite Reuters.

Informațiile oficiale sunt greu de emis pe marginea situației din Mariupol, întrucât orașul se află sub bombardamente constante ale rușilor. Informațiile publicate de cei care se află în oraș, pe Twitter și alte rețele sociale, arată că mii de persoane au fost ucise și cel puțin o sută de mii de oameni sunt, în continuare, blocați în subsolurile și adăposturile subterane ale orașului. O filmare făcută din dronă, în Mariupol, pe 23 martie, arată că 80-90% din oraș a fost distrus până acum. Cu toate astea, autoritățile de la Kiev continuă să susțină că armata lor atacă doar ținte militare.

Pierderile rușilor

Agenția națională de presă a Ucrainei, Ukrinform, a transmis că între 24 februarie și 23 martie, armata rusă a pierdut peste 15.800 de soldați, care au fost uciși de rezistența ucraineană. Aceștia au adăugat că aproape 4 mii de tancuri, aparate de zbor, nave și alte elemente de tehnică militară ale rușilor au fost distruse în prima lună de război.

128 de copii uciși

Până la momentul redactării acestui material, informațiile oficiale din Ucraina arătau că 128 de copii au fost uciși de trupele ruse, de pe 24 februarie până pe 24 martie. Pe contul de Telegram al Parchetului General al Ucrainei, instituția a scris: „Până pe 24 martie, 128 de copii au fost uciși și 172 au fost răniți. Cele mai multe victime au fost înregistrate în regiunile Kiev – 64, Harkov – 43, Donetsk – 43, Cernihiv – 32, Nicolaev – 24, orașul Kiev – 16, Jîtomîr – 15, Sumy – 14 și Herson – 15”. 566 de unități de învățământ de pe raza țării au fost distruse de bombardamentele lansate de armata rusă.

Foto: EPA-EFE/STEPHANIE LECOCQ

Amenințarea nucleară

Zelenski, liderul model?

În încercarea de a-l face pe Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, să devină „țap ispășitor” al războiului, conducerea Federației Ruse a reușit exact contrariul. Zelenski este privit în majoritatea țărilor ca fiind un lider model, iar cea mai mare parte a ucrainenilor îl consideră ca fiind un erou național. Dând dovadă de curaj și devotament față de poporul pe care îl conduce, rămânând în Kiev chiar și când capitala se află sub asediul rușilor, refuzând ofertele Statelor Unite ale Americii de a-l evacua din țara atacată, Zelenski nu numai că și-a întărit poziția de lider în fața ucrainenilor, ci a devenit, așa cum îl numesc specialiștii în comunicare ai Eblin Group, un liant care reușește să unească liderii vestici. „În acest moment, Zelenski nu conduce doar Ucraina, ci îi conduce pe liderii aproape tuturor țărilor lumii, în lupta împotriva modelului autoritar de lider de la Kremlin”, scriu aceștia.

Cei de la Eblin Group au notat și că Zelenski a devenit un lider model pentru mare parte a populației planetei prin curajul personal, conexiunea pe care o are cu poporul pe care îl conduce și stilul clar și sincer de comunicare pe care îl abordează.