După finalizarea studiilor doctorale, acesta se stabilește la Arad și se căsătorește cu Octavia, fiica luptătorului național Ioan Popovici-Desseanu, ceremonia religioasă fiind oficiată de episcopul Marii Uniri, Ioan Ignatie Papp.

Rugăciune pentru Marea Unire

În fruntea luptei pentru Unirea Transilvaniei cu România s-a aflat o elită intelectuală, formată din politicieni și oameni ai bisericii, care a depus toate eforturile în vederea desăvârșirii unității statale.

Casa lui Ștefan Cicio-Pop din Arad devine sediul Consiliului Național Român Central (C.N.C.R.) considerat de istorici drept primul Guvern al Transilvaniei. Acest organism politic îl avea în frunte pe avocatul Ștefan Cicio-Pop.

La 1 Decembrie 1918, episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp era, în calitate de interimar, și Mitropolit al Transilvaniei, acesta rostind la slujba din măreața zi a Unirii celei Mari emoționantele și frumoasele cuvinte: ,,Cel ce a Înviat din morți a Înviat și Neamul Românesc!”

Părintele Gheorghe Ciuhandu va întocmi o ,,Rugăciune de îngenunchere” care va fi citită de episcopul Miron Cristea la Alba-Iulia, la data de 1 Decembrie 1918, dar și în toate bisericile din Transilvania. Preotul Ciuhandu va participa la Marea Adunare de la Alba-Iulia în calitate de delegat al Consistoriului eparhial arădean.

Un scriitor și colecționar de carte

De-a lungul vieții sale, părintele Ciuhandu a studiat, scris și achiziționat o mulțime de lucrări. A tipărit peste 60 de cărți, două dintre aceastea fiind premiate de Academia Română.

Biblioteca sa, cu un număr de 3.334 volume, va ajunge la Biblioteca Sfântului Sinod, acestea fiind cumpărate de Patriarhie. Printre lucrări erau 40 de manuscrise rare, 149 volume de carte veche românească și 1962 de periodice vechi și străine. Dintre cărțile valoroase care s-au aflat în biblioteca părintelui Ciuhandu trebuiesc amintite: Tâlcul Evangheliilor, Molitfelnic românesc, tipărite de diaconul Coresi la Braşov în 1567 și Noul Testament de la Bălgrad (1648), Psaltirea de la Bălgrad (1651), Molitvenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei (Iaşi, 1681).

Membru de Onoare al Academiei Române

După o viață de muncă în slujba bisericii și a culturii românești, părintele Gheorghe Ciuhandu este ales în anul 1946 membru de onoare al Academiei Romane.

Acest titul încununa practic munca de zeci de ani a unui om de cultură care, pe lângă activitatea sa, i-a ajutat și pe alții să redacteze lucrări importante.

Slujba, rugăciunile și evocarea

,,Astăzi, cărturarul și istoricul doarme obosit. Dar, sub pana lui vrăjită, au reînviat din colțurile întunecate ale trecutului, figuri de vlădici și arhierei arădani, preoți și martiri ai Ortodoxiei și umilul popor valah… târât în închisorile comitatelor, bătut și schingiuit pentru credința din străbuni. Gheorghe Ciuhandu se simțea aproape sufletește, de acest neam de iobagi ai altor vremuri…”

Așa îi omagia viața și activitatea dascălul Eduard Găvănescu, în cuvântul rostit la înmormântarea părintelui Ciuhandu, înaintea unui public numeros, în fața unui sobor format din 12 preoți și 2 diaconi, sobor care îl avea în frunte pe episcopul Andrei Magieru.

La 75 de ani de la trecerea în veșnicie, ne-am adunat la mormântul părintelui Ciuhandu din cimitirul Eternitatea pentru slujba parastasului. Slujba a fost oficiată de părintele Petru Ursulescu de la Parohia Micalaca Nouă Pasaj și de părintele Tiberiu Brad de la parohia Țela.