“Guvernul României a emis deja primele declaraţii privind decizia aşteptată în arbitrajul Gabriel Resources vs. România. Aceste declaraţii sunt asociate unor despăgubiri estimate la 2 miliarde de dolari, pe care România ar trebui să le plătească companiei miniere. Se pare că tribunalul arbitral a ajuns la o decizie pe care a comunicat-o deja ambelor părţi. Dacă ambele părţi sunt de acord, Decizia va fi publicată în întregime. În caz contrar, vor fi publicate doar extrase din aceasta. Conform relatărilor media care citează surse guvernamentale, anunţul oficial este planificat pentru data de 10 februarie 2024. În acest context, premierul Ciolacu a declarat că va face publice toate documentele care să arate cine a greşit în această speţă. Istoricul campaniei Salvaţi Roşia Montană ne arată însă o multitudine de momente când statul român nu doar că a ţinut ascunse documente din dosar, dar a şi făcut tot posibilul ca ele să nu ajungă la public”, notează organizaţia non-guvernamentală.

Potrivit sursei citate, licenţa de exploatare a fost publicată într-o investigaţie Rise Project, nu în urma desecretizării acesteia de către statul român, iar timp de 14 ani actul oficial a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale uneia dintre cele mari afaceri româneşti.

“Licenţa a fost acordată, în 1999, companiei statului Minvest, fără licitaţie, iar un an mai târziu, a ajuns, tot fără licitaţie, la compania privată Roşia Montană Gold Corporation (fosta Euro Gold Resources)”, subliniază Mining Wtach România.

Organizaţia aminteşte şi de faptul că mass-media şi organizaţiile nonprofit au făcut public contractul de cooperare în valoare de 70 de milioane de dolari încheiat între Gabriel Resources şi Ministerul Culturii, condus la acea vreme de către Kelemen Hunor, în schimbul emiterii de avize ilegale.

Unul dintre voluntarii din cadrul organizaţiei, Roxana Pencea Brădăţan, consideră că dacă decizia privind despăgubirile cerute de Gabriel Resouces nu se va publica, “vom fi îndreptăţiţi să credem că a fost, de la bun început, un blat între Gabriel Resources şi statul român”.

“După opt ani de parcurs documente şi audiat martori, Tribunalul Arbitral va include în decizia sa toate motivele pentru care a decis un anumit cuantum al compensaţiilor. Vrem să vedem această decizie publicată complet, nu în rezumat sau interpretată de membri ai Guvernului român, interesaţi direct să muşamalizeze implicarea şi răspunderea lor din ultimele cel puţin două decenii. Fiind o compensaţie din bugetul ţării, e normal ca fiecare cetăţean să vadă ce conţine “nota de plată” (…) Nicio declaraţie din partea lui Ciolacu şi a apropiaţilor săi nu poate fi credibilă în aceste condiţii până nu vedem toţi, public, toate detaliile sentinţei. Ieşirile publice din această perioadă au o puternică încărcătură electorală şi au rolul de a distrage atenţia publicului de la întregul istoric încărcat de corupţie şi decizii luate împotriva interesului cetăţenilor români”, a declarat Pencea Brădăţan.

Conform reţelei Mining Watch România, în timpul perioadei de arbitraj, ONG-urile din România au depus. în total. trei puncte de vedere “amicus curiae”. Un amicus curiae este o persoană sau organizaţie care nu este parte într-un caz, dar oferă informaţii relevante pentru acesta.

Dintre punctele de vedere depuse, două au fost acceptate (unul parţial), însă cel de-al treilea, transmis în iunie 2023, a fost respins după ce România nu a fost de acord, în ciuda solicitării făcute de către Tribunal.

Premierul Marcel Ciolacu a afirmat, joi, că Executivul se aşteaptă ca pe data de 10 februarie să vină o decizie definitivă în cauza privind Roşia Montană şi este pregătit pentru discuţii, dacă statul român va fi obligat la despăgubiri, subliniind, însă, că vor fi prezentate public toate documentele din care reiese cine a greşit din partea română în acest proces.

Sursa: AGERPRES