UTA a mai pierdut, o dată, lupta cu promovarea. De această dată, în faţa celor de la ACS Poli Timişoara. După o „dublă” în care elevii lui Laurenţiu Roşu au jucat puţin, foarte puţin. Aproximativ o repriză, din cele patru. În acest fel, nu s-au putut emite pretenţii la promovare.

Un sfert de oră magic

Dacă e să ne referim la meciul de ieri, de la Şiria, trebuie să spunem că UTA a creat iluzia că poate săvârşi miracolul. El a şi existat, însă doar 15 minute. Apoi, totul s-a năruit, precum un castel de nisip. Adrian Petre a dat impresia că UTA poate arunca în aer toate „calculele hârtiei”, însă timişorenii ne-au readus foarte repede cu picioarele pe pământ. Două goluri în patru minute şi scorul era răsturnat, după doar 20 de minute de joc. Din acel moment, elevii lui Roşu nu au mai putut face nimic, parcă erau legaţi de picioare. Atât au putut, spune mai toată lumea. Doar primul sfert de oră, când Curtuiuş avea şansa unui 2-0 magnific, prin minutul 14.

Dacă dăm puţin timpul înapoi, nici la Timişoara, UTA nu a jucat cine ştie ce, la pauză trebuind să fie cel puţin 3-0. Atât s-a putut şi acolo, însă a existat o parte secundă în care arădenii au marcat, din jumătate de ocazie, iar pe final bara a fost înger păzitor. Nu mai spunem că Manea et comp. au jucat o jumătate de oră în superioritate numerică.

Aradul, putea mai mult?

Dacă echipa atât a putut, să vedem dacă Aradul era pregătit să o susţină pe UTA. Hai să o luăm pe rând. De la autorităţile locale se dau ceva mai mult de un milion de euro pe an. Din aceştia, până nu a apărut legea cu „5% din buget” nu se puteau plăti salarii. Veneau, la fel, ceva mai mult de un milion de euro, de la Digi. Mai erau şi micii sponsori. Poate, se adunau vreo 2.5 milioane de euro. Era destul? Era mult, era puţin? Fiecare dintre noi  poate aprecia cum vrea, cum doreşte. Mai mult. UTA are echipamentele la „Motorul”, dar se antrenează la ICRTI. Refacerea se face la Gemi. Sediul clubului e pe Calea Victoriei, echipa joacă la Şiria. UTA e, practic, peste tot şi – de fapt – nicăieri.

Vine noua ediţie de campionat. UTA nu ştie nici acum unde va juca în liga a II-a. La Şiria sau pe „Mototrul”. Atunci, despre ce vorbim? Liga I? O utopie! Să fim serioşi! Iar despre lot, ce să mai spunem? Era nevoie de încă o echipă de jucători valoroşi. Care costă bani, şi nu puţini. Poli, la ananghie, în Liga I, a fost mult peste UTA. Vreo trei reprize din patru, cum socoteam mai sus. Şi atunci? Ce să caute UTA în prima ligă? E drept, fanii au fost de liga I, de Liga Campionilor, în ambele manşe. Dar e prea puţin. Cei din conducere anunţau că se încercă miracolul. Însă el nu vine decât o dată la o sută de ani!