Talentatul politician Băsescu

Pe deasupra, Traian Băsescu are avantajul
funcţiei, pe care îl foloseşte ca
nimeni altul, până la el. În ce
constă acest avantaj? În foarte multe
mijloace şi oportunităţi de-a comunica
direct şi aproape continuu cu electoratul. De-a
susţine o campanie electorală quasi
permanentă. Acest adevăr am putut să-l
verificăm şi în recentul weekend,
cînd preşedintele a făcut un tur de
forţă prin ţară.

Superioritatea netă a lui Traian Băsescu
faţă de ceilelţi contracandidaţi
este demonstrată şi de prezenţa sa la
Congresul UDMR, de la Cluj-Napoca. Băsescu nu s-a
dus la acest eveniment din cauză că ar fi
fost mânat de o grijă fără margini
pentru soarta minorităţii maghiare. L-a
mânat într-acolo grija pentru propria-i
soartă. Traian Băsescu va avea nevoie de
voturile maghiarimii, în al doilea tur al
alegerilor prezidenţiale. Voturi de care nu mai
este la fel de sigur, cum a fost la alegerile din 2004
ori la referendumul care l-a salvat de la demitere.
Acum, Traian Băsescu se va prezenta în
faţa unui electorat maghiar care cu greu poate
uita două momente: excluderea UDMR de la guvernare
şi acel „niciodată”, rostit de
preşedinte, la Budapesta, cu referire la
pretenţia liderilor maghiari de-a obţine
autonomia Ţinutului Secuiesc.

Mergând, acum, în faţa cremei Uniunii,
Traian Băsescu a procedat aidoma unui părinte
care s-a certat cu copiii săi, dar la nuntă
ori la un eveniment ales din viaţa lor, nu putea
să nu se ducă. S-a dus şi le-a vorbit
blând, prieteneşte, dându-le şi
unele veşti bune, stimulându-le unele
speranţe. Confuze, dar speranţe.
Într-un cuvânt, a căutat să
şteargă asperităţile şi
să redeschidă o portiţă, prin care
să-şi dea mâna cu maghiarii. La polul
opus, Mircea Geoană, cel care a spus
„Nu!” intrării UDMR la guvernare, n-a
avut curajul să dea ochii cu fruntaşii UDMR –
la trimis pe Viorel Hrebenciuc! Nu e vorba, aici, doar
de o diferenţă de nuanţă, ci de o
certă diferenţă de valoare între
doi politicieni, între Geoană şi
Băsescu.

Tristan Mihuţa