11 octombrie 1945: Baronul Neuman, conducătorul clubului ITA și cel mai mare animator al sportului românesc a aprobat un fond de 1 miliard și jumătate pentru construirea unui stadion olympic la Arad. Va fi cel mai mare stadion din țara noastră. Comitetul de conducere pentru construirea stadionului i-a reunit pe Voștinar (prefect), Ioan Pălincaș (primar), Nestor Blaga, Nicolae Szabo, Francisc Neuman, Aurel Herzog, lt. col. Marin Dumitrescu, dr. Aurel Botiș, ing. Vladimir Cosacenco, G. Simion, Geza Szallay, Friederich Weinberger, Gheorghe Bozgan, dr. Valer Șchiopu, Ionel Bogdan, Mihai Voitovici, Adrian Deheleanu, Francisc Znorawszki. Comisia economică: Ludovic Gardos, Ioan Meszaros, Nicolae Scriban, Akos Eichner, Tiberiu Herzog, Coriolan Lupșa. Comisia tehnică: Cosacenco, Eftimiu Novac, Eugen Steiner, Dumitru Popa, Ilie Milancovici. Comisia juderică: dr. Adalbert Solomon, dr. Miron Butariu, dr. Victor Gaschievici, Ilie Chioara.
Lucrările erau programate să înceapă în primăvară, iar materialele de construcții erau deja depozitate pe Gloria în primele zile din 1946. Stadionul a fost proiectat de arhitectul Rudolf Somerkeni și a fost realizat de inginerul Körfer.
Mișcările de întărire continuă
„Suntem în măsură să anunțăm tratativele angajate cu Zsengeller, faimosul internațional ungur, care s-a arătat dispus să opteze pentru echipa arădană. În plus, alb-roșiii tratează cu un recent internațional român care, deasemenea, se pare că se va stabili la Arad”, notează Gazeta. Transferul lui Zsengeller nu iese, dar, pe 9 octombrie, la Arad vine portarul JUSTIN APOSTOL, de la Gloria CFR Galați. Spre sfârșitul aceleiași luni apăreau dezvăluiri conform cărora fotbalistul Aron Mosko, de la Sparta Arad (fost component al lui CAO), îi abordase pentru a veni la Arad pe orădenii GHEORGHE BĂCUȚ și pe Halasz. Apoi i-ar fi tatonat pe Șamu și Antalfy. Toți patru au fost verificați de textiliști, Băcuț a rămas. În decembrie, arădenii intră în tratative cu Bonyhadi și Pall.
ANUL 1946: Iarna schimbărilor
„Cu acte în regulă, adică recunoscută drept echipă sindicală”, echipa arădeană își întrerupe vacanța pe 8 ianuarie, fără antrenorul Szallay, dar cu Bonyhadi și Pall semnați. Apare ca variantă de tehnician marele Karl Sesta, internațional austriac, parte din Wunderteam, așa cum era alintată în acea vreme naționala din țara lui Mozart. În calcule mai e și Jenny, de la Baia Mare, dar alesul avea să fie Zoltan Opata, de la Ferar Cluj. Același Szaniszlo e menționat din nou într-o acțiune de racolare a lui Gyula LORANT, de la Vasas Budapesta, și Onody, pentru CFR Cluj. Sunt acuzați și arădenii că ar fi intervenit, dar imediat au venit dezmințiri. Cei doi trec temporar la Libertatea Oradea.
Pe 8 februarie, președintele Herzog face o analiză: „Bonyhadi (între timp primise cetățenia română) va fi în curând unul din cei mai buni centri înaintași din Europa. Toth III a renunțat la politica greșită pe care o adoptase anul trecut, încadrându-se perfect în echipă, fapt pentru care joacă acum la justa lui valoare”.
Prima apariție în București
19 aprilie: ITA era așteptată cu interes maxim în București. De Paști, echipa lui Neuman era chemată la un turneu alături de Unirea Tricolor, Juventus, Venus și Carmen. Urma să fie prima apariție a arădenilor în Capitală.
Pe 26 aprilie, după primul meci, cu Venus, concluzia era trasă: „ITA a debutat ca Ripensia sau ca o echipă din Europa Centrală. Joc tehnic și mobil, clasă, individualități de primă mărime și o victorie cu 4-0 asupra unui Venus care n-a putut rezista”. La prima apariție în fața „juriului”, Opata i-a avut pe Justin – Pall, Vass – Băcuț, Meszaros, Tudose (Bretoteanu) – dr. Țăranu, Reinhardt, Bonyhadi , Al. Pop, Toth III. Toate golurile le-a marcat Bonyhadi!
A doua zi venea și linia apăsată a sublinierii valorii Aradului: „În alură de mare campioană, ITA – Carmen 5-0!”. Bonyhadi , Kovacs (2), Reinhardt și Pall loviseră echipa industriașului Ionel Morciornița, cu fiecare gol orchestrat de Toth III. Față de meciul anterior, Opata mai conta pe Jivan, Mercea și Covaci. Capitala era cucerită de textiliști și elogiile nu conteneau: „Formația arădană face parte din galeria marilor teamuri continentale”.
Apare Petschovsky
Disputat de toate echipele cu greutate, Iosif Petschovsky își face, în fine, apariția în tricoul arădean cu ocazia Cupei Înfrățirii. Un turneu organizat la București în a doua jumătate a lunii mai, între selecționatele Arad, Cluj, Timișoara și București. Orașul de pe malul Mureșului era reprezentat, de fapt, de ITA, iar „Csala” apare titular în meciul Arad – Cluj 2-1 (Reinhardt și Meszaros au marcat pentru arădeni). Trofeul rămâne în Capitală, după ce pe 21 iunie selecționata București învinge Aradul cu 3-2, cu dublă Petschovsky pentru ai noștri.
Ajung „Coco” și Lorant
Gloria se refăcea, la rândul ei, cu gândul să-și recapete strălucirea ce o dusese până la titlul de vicecampioană interbelică, în 1930. Noul antrenor: Gheorghe Albu. Transferuri: Humis, Luca (Venus), Ion Lupaș sau Dumitrescu III (Sparta București). Până la urmă, planurile „galben-albaștrilor” aveau să fie zădărnicite de o hotărâre a Federației, care anunța că pentru jocurile oficiale cu caracter național erau înghețate transferurile! Ori Gloria se pregătea să joace baraj pentru Divizia B contra concitadinei CFR… Mai târziu, ușa ITA-ei se deschide și pentru Dumitrescu. Ceva mai încolo, și pentru Humis.
Pe 4 iulie e anunțat transferul lui Gyula Lorant, „achiziție de preț, prezența sa în rândurile textiliste se va face serios simțită, aducându-i un plus de valoare”, scrie Gazeta.
Echipa e gata de start
Primul campionat al Diviziei A după război se apropia cu pași repezi. În a doua jumătate a lunii august, Gazeta Sporturilor anunța că ITA făcuse primul antrenament pe noul stadion „care se prezintă minunat cu imaculatul lui gazon. Ca măsură de precauțiune, jucătorii nu au folosit însă ghetele de football, la dorința exprimată de inginerul responsabil cu ridicarea stadionului”. Primul meci pe care arena nouă se pregătea să-l găzduiască: ITA – Ciocanul, din a doua etapă a Diviziei A 1946-47. Ziua: 1 septembrie 46. Câștigătoare detașată a campionatul Aradului, ITA era sigură de locul ei pe prima scenă. Patru grupări din Capitală erau și ele gata să înceapă: Carmen, CFR, Ciocanul și Unirea Tricolor. Restul țării răspundea cu Ferar și Universitatea Cluj, Libertatea Oradea, Dermagant Târgu Mureș, Prahova Ploiești, CFR Timișoara și FC Craiova.
Trimite articolul
X
biciclistul says: Ce am fost odata…ti se face parul “maciuca”…vom mai fi vreodata?
Avem dreptul macar sa visam?
Sorin 
Bubu says: Mare mare echipa care in 75 ani se lauda cu 2 egaluri.. iti dai seama ce echipa de cacao.imcredibil cat de mici suntem, ca.tara, ca oras
Stefan Oliver Angel says: Buna ziua!
La Multi Ani UTA!
Avem cu ce si cu cine sa ne mandrim, asta este cert. Sper sa promovam si sa se reia activitatea sportiva.
Am o intrebare la care va rog frumos sa-mi raspundeti, si anume ca pe ce stadion a fost facuta poza din acest articol?
Multumesc
-
Cu ochiul meu neavizat, aș risca să spun, că este vorba despre stadionul Gloria Arad.
La mulți ani, UTA! Frumoasă aniversare în Ajunul Paștelui!
Pe această cale vreau să transmit un omagiu tuturor celor care și-au adus contribuția la înființarea și ridicarea Bătrânei Doamne, pe culmile fotbalului românesc, începând cu Baronul Neumann, continuând cu pleiada de mega-jucători și finalizând cu inimile calde ale suporterilor de-a lungul celor 75 de ani! Să ne respectăm istoria și tradiția!
🎉🍾🏆🥇🔴⚪️❤️🍀🌹
Lucian Ioja/ Timisoara. says: A fost editată o carte,la 75 de ani a UTA-ei ?Dacă da,as dori și eu un exemplar.Șunu fan UTA,din anul 1963.Mulțumesc.
