După lupta de la Kosovo Polje (1389), populaţia sârbă s-a mutat în sudul Regatului Ungar, unde a primit pământ şi titluri nobiliare; în Arad trăiesc sârbi încă din sec. XII.

După războaiele austro-turce (sec.XVIII-XIX), artele plastice au cunoscut o perioadă de înflorire, în care interferenţele tradiţiei ortodoxe cu elemente ale civilizaţiei vest-europene au creat condiţiile formării unui stil specific (în special în cadrul „graniţei militare”) ca o expresie a confruntării dintre tradiţional şi modern. Artiştii plastici – maeştri ai artei aplicate – au creat opere care împodobesc ansambluri urbane, locuri sacre, muzee, galerii şi colecţii particulare.

Amintim aici pe: Nedeljko Popovici (zograf), restaurator a numeroase mănăstiri şi biserici; Stefan Teneţki (1720-1798), pictor bisericesc, unul dintre cei mai importanţi pictori de factură barocă din sec. XVIII. (A pictat multe biserici din Ardeal şi Banat. A fost un respectat cetăţean al Aradului, senator şi epitrop al bisericii – astăzi dispărută – Sf. Ioan Botezătorul. „Avea un simţ deosebit pentru colorit şi modelare plastică”. Pictura sa poartă toate caracteristicile stilului de tranziţie de la arta sârbo-bizantină la cea baraocă); Fratele său, Georgije Teneţkia fost un cunoscut portretist în stil baroc; Mihailo Bokorovici, elevul şi colaboratorul lui Teneţki – pictor de icoane şi biserici (Pecica); Teodor Ilici Ceşljar (pictor baroc), Arsa Teodorovici, reprezentant al curentului clasicist în devenire („portretist civil sârb”); Georgije Djerdanovici, pictor bisericesc; Sava Petrovici: pictură stil bidermayer şi fiul său Pavel Petrovici; Constantin Danil(din Lugoj), care a pictat inclusiv iconostasul catedralei sârbe din Timişoara, reuşit portretist, adept al orientării bidermayer; Ljubomir Alexandrovici,portretist, icoane şi iconostase; Dimitrie Georgevic Tirol, vestit pictor de portrete şi icoane.

Familia Alexici

Aceasta a fost reprezentată de Nicola Alexici (1809-1872), un pictor foarte prolific (20 de iconostase, picturi murale-fresce, icoane, portrete). A fost poreclit „cronicarul plastic al Banatului”. Pictura sa reprezintă „moştenirea bidermayer” la sârbi. Duşan Alexici (1843-1909) – pictor de icoane – a învăţat arta picturii în atelierul tatălui său, dar nu a atins valoarea acestuia. Fiul lui Duşan, Stevan Alexici (1876-1923), reprezentant al picturii moderne de început de secol XX, a studiat la Munchen; a pictat compoziţii monumentale cu conţinut religios; s-a evidenţiat şi prin foarte valoroase lucrări grafice şi desene. Ivan Alexici (1868-1937), fiul lui Duşan, a fost preot şi un valoros pictor de portrete şi icoane; a pictat numeroase iconostase şi a fost un valoros critic de artă.

Pictor academic

Ivan Tabakovici a făcut parte din familia vestitului arhitect Milan Tabakovici (1860-1946) şi s-a detaşat ca şi „pictor academic” prin portretele, desenele, colajele şi lucrările sale de ceramică. A fost răsplătit cu importante distincţii şi a fost profesor la Academia de Pictură Aplicată din Belgrad şi membru al Academiei de Ştiinţe ale Artei.

Particularităţi

În descursul celor două veacuri, creaţia plastică a sârbilor (şi destinată sârbilor) în Banat şi o parte din Ardeal a oferit o serie de particularităţi regionale şi locale, valori care au devenit importante pentru o privire generală asupra artei din zona noastră.