In fiecare an, pe 14 februarie, oameni de pe intreg globul pamantesc sarbatoresc Ziua Indragostitilor, Sf. Valentin sau Dragobetele, un obicei mai vechi.
Ziua de Valentine’s Day, treptat, ne-a molipsit si pe noi, europenii, dand o mare importanta acestui eveniment. Dar de ce ne aducem noi aminte numai o data pe an ca trebuie sa facem un cadou persoanei dragi sau sa rostim cuvinte frumoase? Oare acel care iubeste cu adevarat are nevoie de o anumita zi pentru a-si impartasi sentimentele?
Cine este Sfantul Valentin si de ce il sarbatorim si noi pe 14 februarie ?
Istoricul sarbatoririi acestei zile, cat si sfantul al carui nume il poarta…sunt invaluite in mister. In zilele noastre, Biserica Catolica recunoaste cel putin 3 sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care au fost torturati. Legenda zilei indragostitilor incepe din Imperiul Roman, unde data de 14 februarie era inchinata zeitei Junona, ocrotitoarea casatoriilor.
O data cu aparitia crestinismului, legenda ia o alta intorsatura si spune ca Valentin a fost un preot care slujea prin secolul al III lea in Roma. Cand imparatul Claudius II a observat ca barbatii necasatoriti erau soldati mult mai buni si mai utili decat cei cu neveste si familii, el a scos in afara legii casatoria pentru cei tineri. Unii dintre putinii preoti care s-a incumetat sa treaca peste cuvantul lui Claudius, a fost preotul Valentin, continuand sa oficieze casatoriile in secret. Cand fapta a fost descoperita, Claudius l-a condamnat la moarte.
Alte povesti spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea de a-i fi ajutat pe crestini sa scape din teribilele inchisori romane unde erau batuti si torturati. Potrivit altei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare “valentine”. In timp ce se afla in inchisoare, s-a indragostit de o tanara care il vizita in timpul detentiei. Se spune ca in ultima zi de viata, Valentin i-a lasat iubitei un bilet, pe care l-a semnat: “Cu dragoste, de la al tau Valentin”. De aici si obiceiul scrisorilor de dragoste si celebrarea la 14 febraurie a acestui sfant. La inceputul secolului al XIX-lea au aparut, in Statele Unite, primele felicitari comerciale (carti postale) avand ca subiect “Valentine s Day”.
Traditionalistul Dragobete este dat uitarii…
Pana nu de mult, generatii intregi de indragostiti sarbatoreau ziua dragostei, celebrata in diverse regiuni ale tarii, pe 24 februarie, sub numele de Dragobete, cel care candva trezea virtuti si sentimente nobile pentru tinerii din spatiul carpatic. Numele Dragobete este explicat in diferite forme, insa nimic nu este certificat. O explicatie ar fi provenienta acestui nume de la vechii daci. Ei aveau un simbol specific pentru fertilitate, forta si dragoste: un tap care se numea Trago. Cealalta parte a cuvantului vine de la cuvantul dacic “pede”, care inseamna picior.
Datorita evolutie si a schimbarilor fonetice si morfologice ale limbii, aceste doua cuvinte s-au asociat, formand un cuvant sensibil diferit ca sens. Daca va intrebati care este legatura dintre dragoste si picioare, atunci aflati ca vechii daci aveau ritualuri magice pentru diferite ocazii. In ultimele zile de iarna intreaga comunitate se aduna intr-un mic templu pentru a canta si dansa. Astfel le cereau zeilor sa incurajeze dragostea intre animale pentru a creste numarul turmelor sau al pasarilor.
Ei foloseau in ritualurile lor picioare de tap ca un puternic afrodisiac pentru a-i face pe oameni mai iubitori, crescand astfel numarul baietilor si a fortelor disponibile in cazul unui razboi.
Potrivit legendelor, Dragobete, fiul Dochiei, era considerat a fi o divinitate mitologica, patron al tinerilor indragostiti. Diferite credinte populare ii atribuie Dragobetelui insusiri asemanatoare zeului dragostei Eros (Cupidon). El este intruchipat ca fiind un fecior frumos care le face pe tinerele fete sa-si piarda capul, simbolizand dragostea si buna dispozitie.
Dimineata devreme, tineretul se imbraca in haine de sarbatoare si, daca vremea era urata, se strangeau in cete pe la casele unora dintre ei; daca vremea era frumoasa, se iesea afara din sat, baietii adunand lemne pentru foc iar fetele culegand flori de primavara, flori folosite apoi in descantecele de dragoste. Potrivit traditiei, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca in aceasta zi pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: “Dragobetele saruta fetele!”. Fiecare baiat urmarea fata care ii cazuse draga; daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, de fapt, logodna celor doi, cel putin pentru un an de zile.
De multe ori, astfel de logodne se terminau cu logodne adevarate. Tot de Dragobete, fetele si nevestele tinere adunau zapada netopita pana atunci si isi faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru a-si pastra frumusetea. Originea acestei sarbatori este in ciclurile naturii, mai ales in lumea pasarilor. Nu intamplator, pasarea era considerata una din cele mai vechi divinitati ale naturii si dragostei.
Insa, incetul cu incetul, sarbatoarea dragobetelui a fost ignorata si data uitarii, dand prioritate unui Valentin “strain”.
Indiferent in ce categorie va inscrieti, noi trebuie sa invatam sa iubim, sa oferim dragoste si sa savuram din plin din viata, nu numai cu ocazii speciale. Un cadou simbolic, o floare, o cina romantica ( in functie de capriciile fiecaruia), cuvinte frumoase, toate acestea se pot oferi…pur si simplu, fara a stabili o zi in calendar, fara a exista un oarecare Sf. Valentin, Valentine s Day sau Dragobete. E atat de simplu sa faci pe cel de langa tine sa se simta bine…!?
Citiți principiile noastre de moderare aici!