Primul eveniment a fost unul straniu. După ce USL declara sprijinul pentru Sorin Oprescu, vine Daniel Constantin, preşedintele PC, şi face nişte declaraţii care au produs stupoare pe scena politică şi în rândul opiniei publice. Ce ne spunea acest preşedinte fară carismă şi cu un mesaj tern, ce îmi aminteşte de copiii din ciclul primar care recită poezii în mod mecanic, fără intonaţie, fără gestică, fără să le tresară un muşchi pe faţă? Ne spunea că PC are un alt candidat – pe Cristian Popescu, zis Piedone. Şi că PC va merge singur la alegerile locale în toată ţara!
Curaj? Nu, mai curând o gafă impardonabilă, corectată curând de acelaşi Daniel Constantin, care a întors-o ca la Ploieşti, spunând că de fapt e vorba doar de o preferinţă, că totul se decide luni şi că nu se pune problema să nu fie consens. Or, consens nu poate fi decât dacă PC acceptă situaţia de facto. Cât a contat Dan Voiculescu în această bâlbâială e greu de precizat. Cert este că a contribuit la corectura făcută câteva ore mai târziu. Partidul Conservator e un partid prea mic, inclusiv pentru USL, ca să facă mofturi. Ştiu, mizează pe aparatul mediatic de care dispune, pe Antene, dar greşeşte. Media voiculesciană nu are o putere atât de mare pe cât cred proprietarii acesteia. S-a văzut în 2009, când Antenele şi Realitatea TV au suferit o grea înfrângere, alături de Mircea Geoană. Aşa că actul de vitejie de luni pare unul inutil pentru PC, dar unul aducător de prejudicii pentru seriozitatea acestei construcţii, numită USL.
Partidul lui Dan Diaconescu. O apariţie neaoşe în spaţiul politic. Un partid care are ca susţinători publicul spectator al postului de televiziune OTV. Şi un partid care, în sondajele de opinie, deja se bucură de 10% din intenţiile de vot ale electoratului. Nu trebuie desconsiderat! Să ne amintim cum au apărut Hitler şi Partidul Naţional Socialist German. Tot în vremuri de criză, şi tot ca un drog administrat maselor disperate. Nu fac analogie între partidele lui Hitler şi Diaconescu, ci subliniez că în vremuri de criză surprizele politice sunt greu de controlat. Atât, nimic mai mult!
