Gândurile unei mari sportive

De Daniel Scridon
Monica Brosovszky
Monica Brosovszky
A început baschetul la Arad şi l-a sfârşit tot aici. Între timp a mai bifat bornele: Miskolc – Islas Canarias – Târgovişte – Sf. Gheorghe. Deunăzi, Monica Brosovszky, jucătoare emblematică pentru baschetul românesc, cu 6 titluri naţionale (4 cu Univ Goldiş ICIM Arad), 6 Cupe şi 270 selecţii sub tricolor, a pus punct.

A dat echipamentul de jucătoare, pe costumul de director de imagine.
Emoţionată de sutele de mesaje primite, Moni a avut de transmis câteva cuvinte pe pagina sa de socializare: „Recunosc. Mi-a fost teamă de momentul ăsta. Știam că va veni o vreme în care voi fi nevoită să renunț la mângâierea tribunelor, la emoțiile meciului, la bucuria victoriilor, la tristețea înfrângerilor. Am decis să renunț și fiți convinși, voi cei care m-ați făcut ceea ce sunt acum, că nu mi-a fost ușor. Viața de sportiv nu durează o veșnicie, de aceea consider că e mai bine să plec atunci când lumea încă mă apreciază. Baschetul mi-a dat totul, iar eu am încercat să-i întorc „serviciul” așa cum am știut și am putut mai bine și chiar dacă acum a venit vremea să împachetez definitiv echipamentul de joc, vă asigur că sufletul meu va rămâne pe viață al vostru, al celor care m-ați încurajat întreaga mea carieră. Vă mulțumesc și mă înclin în fața voastră, oameni minunați!”



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase