Nu ne spune vreo noutate senzaţională, în schimb îngroaşă reuşit tuşele care îl definesc pe preşedintele ţării. Bunăoară, Adriana Săftoiu afirmă despre Traian Băsescu faptul că se iubeşte pe sine mai mult decât pe alţii. I-aş lua doamnei Săftoiu penelul din mână şi aş insista pe tuşa aceasta: Traian Băsescu se iubeşte doar pe sine! Ceilalţi, indiferent cât îl ajută, cât îi sunt de fideli, nu reprezintă decât nişte instrumente, nişte jucării cu care îşi satisface plăcerile. Altfel, Traian Băsescu nu ştie ce este respectul pentru colaboratori – îi poate înjura, îi poate jigni fără să clipească şi fără să îl înfrâneze vreun sentiment de jenă. De recunoştinţă pentru faptul că a fost slujit cu credinţă, nici vorbă.
De la felul în care l-a executat pe Petre Roman, la felul în care s-a despărţit de Andrei Pleşu, de Renate Weber, de Adriana Săftoiu însăşi, drumul lui Traian Băsescu în politică e presărat de „cadavrele” prietenilor ori ale aghiotanţilor credincioşi de ieri. Şi dintre toate mâniile care i-au măcinat preşedintelui energiile, cea mai teribilă rămâne setea de răzbunare împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu. Pentru că a îndrăznit să nu i se supună orbeşte, Traian Băsescu s-a luptat, aproape un mandat întreg, să-l distrugă pe premierul Tăriceanu, cu care se ţinuse de mână într-o seară de decembrie 2004. Până la finele lui 2008, nu a avut alt gând, nu şi-a văzut de „fişa postului”, ci a căutat doar răzbunarea şi distrugerea PNL. Poate, unii au uitat câte scandaluri a declanşat şi a întreţinut preşedintele Băsescu de-a lungul guvernării Tăriceanu. Nu avem, nu aveam voie să uităm!
Dacă nu are sentimente, dacă nu se sfieşte să calce pe cadavrele „soldaţilor” săi, ale apropiaţilor săi, Traian Băsescu mai are un mare defect: are o părere dramatic de bună despre sine. Firesc: dacă se iubeşte doar pe sine, se şi preţuieşte doar pe sine. Dumnealui „ştie totul”. Înţelege totul” şi „are soluţii pentru orice” problemă. Conduce cu o mână de fier (e drept, a cam ruginit metalul) cîtă vreme o ţară trebuie condusă de mintea omului, de minţi bine mobilate, care să nu ignore nici tabla valorilor morale, nici cea a competenţelor. Dar, dictatorilor nu le poţi cere asta. Ei continuă pe un drum fără întoarcere.
