
Trăim într-o lume care a uitat să se bucure de lucrurile simple. Într-un colţişor al sufletului am depozitat fericirea de a trăi, iubirea, forţa de a învinge, încrederea. Uităm de noi, dăruindu-ne energia celor din jur: familie, prieteni, colegi. Toţi aşteaptă sprijin, încurajare, refugiu în momente de cumpănă. Dar unde se ascunde izvorul nesecat al binelui şi înţelegerii pentru cei care depind de noi? Care este modalitatea de a ne reâncărca bateriile, de a şterge praful din acel colţişor uitat din sufletul nostru? La ce folosesc banii şi poziţia socială dacă sufletul este pustiu şi sănătatea ne ocoleşte?