ADVERTORIAL. Este, de multe ori și greu dar și ușor să faci apel la istorie în vreme ce într-o țară vecină, Ucraina în cazul nostru, cad bombe și oameni nevinovați sunt uciși. Este greu pentru că în fața morții, atât de reală în Ucraina, prezentul, care poate însemna chiar sfârșitul, reprezintă mai mult pentru acei oameni, în acele clipe, decât întreaga istorie a lumii luată la un loc. Pentru ei, pentru acei oameni, tot ce contează este să supraviețuiască acelei clipe cumplite, când se aude zgomotul rachetei sau al bombei și când nu știi dacă mai ai, tu sau cei dragi ție, un viitor. Este, de asemenea, oarecum ușor, pentru că, de multe ori, în istorie vezi ce se poate ascunde, chiar dacă nu identic, în viitor. Și de multe ori, chiar în momente tragice, putem vedea un licăr de lumină, mai ales dacă suntem în stare să învățăm din trecut.

Spun toate acestea pentru că am mai auzit și mai aud voci cumva întrebătoare referitoare la ambițiile europene ale Ucrainei. Da, Ucraina nu este pregătită să adere la UE, este un un fapt, este clar. Da, vecinii noștri mai au nevoie, după război, după ce rușii vor fi alungați, de ani de zile, mulți ani, de reconstrucție, de reforme, uneori chiar de sacrificii – doar că fundamental diferite de cele pe care sunt obligați să le facă acum. Mai au nevoie de asistență, de sprijin, de voință proprie pentru a putea adera. Este clar. Însă, ucrainenii mai au nevoie și de un angajament clar din partea noastră că drumul pe care l-au ales îi va duce, într-o zi, în postura de stat membru. Iar acest lucru, o spun cu toată convingerea, va fi extrem de benefic pentru România, pentru românii din Ucraina și, nu în ultimul rând, pentru Republica Moldova.

Am făcut acest apel la istorie și am reafirmat interesul nostru legitim de a vedea o Ucraina cu adevărat europeană, pentru că, mai ales de când am fost ales în Parlamentul European, de când muncesc mai mult la Bruxelles sau Strasbourg, nu pot să nu mă gândesc, în acele de zone de graniță, între Franța, Belgia și Germania, câte bombe au căzut în ambele războaie mondiale, câți oameni nevinovați au murit, cât de întunecat părea viitorul și cât de imposibilă pacea. Și totuși, de zeci de ani este pace, este prosperitate, de zeci de ani vecinii nu mai au granițe fizice, colaborează, fac afaceri, schimburi culturale, construiesc o viață mai bună. Iar acesta este meritul fundamental al Uniunii Europene.