ARAD. Şi-au pierdut apartamentul (luat de cămătari), şi-au pierdut tatăl şi în urmă cu o lună şi-au pierdut şi mama. Sunt doi băieţi orfani care stau într-o casă din Curtici pe care la vară trebuie să o elibereze. Sunt prea mari pentru a intra în sistemul social şi prea mici pentru a-şi învinge soarta singuri. Alex, cel mai mic dintre fraţii Constantin e unul din cei mai buni elevi ai Liceul Tehnologic din Curtici. Are 19 ani, vara aceasta va termina liceul, probabil la fel ca în clasa a XI-a cu o medie peste 9.00 şi visează să urmeze cursurile unei facultăţi de Ştiinţe Economice. Fratele său mai mare, Sebi, are 28 de ani dar suferă de retard mintal. Din cauza handicapului nimeni nu vrea să îl angajeze dar nu este nici suficient de bolnav pentru a primi o indemnizaţie de handicap.
„Mama a fost cu el la comisie și l-au pus să deseneze ceva. A făcut o broască și a desenat-o foarte frumos. Atunci cei din comisie i-au spus mamei că dacă știe să deseneze așa frumos poate să și muncească și nu l-au încadrat în nici o categorie de handicap” povestește Alex. Doar că toate încercările ulterioare de a-l angaja au fost sortite eșecului. Cel mare a rămas în grija celui mic, singurul venit al celor doi fiind pensia după tată, de 400 lei lunar. Moartea mamei a complicat şi mai mult situaţia şi i-a azvârlit în agonia traiului de zi cu zi. Povara grea o duce cel mai mic dintre frați care dintr-o dată trebuie să se ocupe singur de fratele lui și să-i asigure zilnic mâncarea. Trebuie să gestioneze puținii bani care îi primește lunar, din care plătește curentul la casa în care stau (proprietarii au renunțat la perceperea unei chirii) și cu ce rămâne cumpără mâncare. Durerea i-a șters din ochi îndrăzneala atât de frumoasă în privirile altor tineri de vârsta lui. E doar tristețe, o adâncă și prăfuită tristețe.
Uneori mai primesc câte ceva de-ale gurii de la câțiva vecini, oameni de bine, care încearcă să îi ajute. Un asemenea om este și doamna Ciornei Ana din Curtici care ne-a sunat la redacție pentru a ne sesiza acest caz dramatic. „Trebuie să îi ajutăm cumva pe cei doi copiii. Nu mai au pe nimeni. Nu știu ce vor face de la vară când trebuie să elibereze casa. Nu știu încotro vor merge și ce se va întâmpla cu ei”. Colegii de la şcoală i-au sărit şi ei în ajutor. „E un elev foarte bun și foarte respectuos. Ar fi păcat să nu poată, din cauza acestor nenorociri care i-a lovit, să nu își continue studiile” spune diriginta elevului, profesor Laura Roșu.
Ei nu se plâng, nu cer nimic. Au învăţat să se resemneze sau poate că nu mai au forța sau îndrăzneala de a spera. După atâtea lovituri năprasnice ale sorții e greu să crezi într-un miracol. Un miracol pe care noi, cei de lângă ei, îl putem înfăptui. Până nu e prea târziu. Până când tristețea din priviri nu se transformă în ură sau într-o disperare din ce în ce mai mare. Cei care doresc să îi ajute pot suna la redacție la numărul de telefon: 0257-280943 (în zilele lucrătoare) sau 0720 400 492 . Au nevoie de alimente, poate o masă caldă, haine măsurile M și XL sau încălțăminte măsurile 40 și 42, bani și o slujbă potrivită pentru Sebi (care știe să aranjeze marfa pe rafturi sau să facă curățenie) și de o casă. Alex visează și la un laptop, dar nu a îndrăznit să îl ceară deși a recunoscut că i-ar prinde foarte bine, mai ales dacă ar avea și conexiune la internet pentru a-i fi mai ușor la școală.
Ei sunt doar doi. Noi suntem mulți și puțin de la fiecare va fi suficient pentru ca cei doi să poată merge mai departe. E un miracol care nu ține decât de bunăvoința noastră.
Un prim ajutor
Primii care au sărit în ajutor au fost cei de la Crucea Roșie Arad care au trimis celor doi tineri pachete cu alimente neperisabile și bonuri valorice.
Citiți principiile noastre de moderare aici!