Din poveştile celor ajunşi astăzi la vârsta tâmplelor cărunte am aflat că nu era duminică de vară fără ca mii de locuitori ai oraşului să nu poposească ore întregi pe faleză, pentru a asista la disputatele concursuri de caiac şi canotaj. Pe-atunci, după fotbal, sporturile pe apă erau cele mai căutate de tinerii Aradului. Existau la un moment dat chiar patru cluburi în oraşul nostru, hangarele erau pline de „bărcuţe”, iar campionii ieşeau ca pe „bandă rulantă”.
Astăzi, la aproape două decenii de la „ieşirea din întuneric”, Mureşul „tânjeşte” – aidoma nostalgicilor acelor vremuri – după întrecerile nautice de ieri. Rareori îi este dat să trăiască bucuria unei întreceri oficiale de caiac ori canotaj. Pasiunea pentru acest sport a dispărut inexplicabil, deşi canotajul a dat Aradului prima medaliată olimpică (Elisabeta Lazăr, bronz, Montreal 1976) şi singura campioană olimpică din istoria sportului arădean (Valeria Răcilă, schif simplu, Los Angeles 1984). Tot mai puţine sunt ambarcaţiunile ce alunecă pe luciul apei, semn că pe nimeni nu mai impresionează „lacrimile” bătrânului Mureş…
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!