Aici ne este locul. Valoarea. De ce ? Pentru că plătim tribut înverşunării de a „paria” pe un singur agent de jucători, când vine vorba de transferuri. Şi nu îţi iasă de fiecare dată. Adi Petre este doar excepţia care întăreşte regula impusă de tandemul Balint-Apostu.

Să ne uităm puţin la FC Argeş, o nou-promovată ca şi UTA. La finalul turului era „lanternă roşie”, la şase puncte în spatele roş-albilor, iar astăzi, au trei puncte peste noi şi joc (aproape) decisiv cu Clinceniul pentru a prinde un loc între primele şase forţe din fotbalul românesc. Probabil, acolo, jucătorii au pus preţ pe vorbele fostului mare campion de Formula 1, Michael Schumacher: „Odată ce ceva devine pasiune, motivaţia este acolo”. Câtă vreme la UTA, a 8-a echipă ca buget şi una dintre puţinele cu banii la zi – jos pălăria pentru eforturile celor din conducerea clubului – , stăm bine doar la nivel declarativ.

Surprind şi nasc întrebări vorbele tehnicianului Laszlo Balint: „Indiferent de ce adversar avem în faţă, o să abordez meciul la victorie”. Oare când a fost „sacrificată” Cupa României pentru utopia play-off-ului, de ce nu a gândit tot aşa? Şi cine îl opreşte să schimbe ce nu merge în angrenajul echipei? Doar a girat pentru transferurile din această iarnă, iar unora li s-au dat şanse extrem de puţine.

Departe de noi gândul de a demola, de a şterge cu buretele lucrurile bune din acest sezon, de a nu a avea încredere în antrenor sau jucători. Doar că unele întrebări (încă) aşteaptă răspuns. Pe „dreptunghiul verde”, nu doar la modul verbal. Din dragoste pentru UTA şi culorile roş-albe…