Într-o oarecare măsură îi înţeleg pe primarul Călin Bibarţ şi „specialiştii” care au stabilit ierarhia celor mai valoroşi sportivi şi celelalte categorii de premii la Gala Sportului Arădean 2021. Nu le place sportul, fiindcă nu-l înţeleg. Nici nu prea vorbesc despre el, căci pentru ei performanţa înseamnă basme şi prilej de fotografie la câte-o festivitate de premiere.

Ca unul aflat de aproape trei decenii în slujba sportului arădean şi având expertiza Galei Sportului Arădean de la începuturi şi până în 2019, la ediţia cu numărul 13, nu mi-a fost greu să descopăr diletantismul celor care au întocmit clasamentele sfârşitului de an. Şi a celor care au girat Gala. O oarecare doză de subiectivism poate exista când vine vorba de împărţit premii speciale, dar când rezultatele vorbesc, este inadmisibil să „uiţi” performeri şi performanţe. Cum s-a întâmplat cu atleţii Nicolae Coman, Mara Guler ori Vanessa Oriaku, judoka Carolina Szabo, voleibaliştii de aur Cătălin Lelea şi Emil Lung ori echipa de şah a celor de la Vados, campioană naţională de seniori. Primii patru, întâmplător, legitimaţi la CS Universitatea, club care îi stă-n gât primarului Bibarţ, dovadă faptul că este, mai mereu, „faultat” când vine vorba de finanţări nerambursabile. La fel de (in)explicabilă a fost şi desemnarea antrenorului anului în persoana lui Cristi Dodean. Altminteri un tehnician preocupat de schimbul de mâine în tenisul de masă arădean, dar care nu are niciun merit în rezultatele surorii sale, Dana Dodean Monteiro. De vreo câţiva ani încoace, de când cea mai valoroasă sportivă a Aradului îşi desfăşoară activitatea în străinătate.

Privind „tabloul” unei gale a sportului arădean încropită „pe genunchi”, de amatori cu ifose de profesionişti, ne vin în minte vorbele filozofului englez Kenneth Boulding: „Să luăm decizii venite din nesiguranţă e deja un lucru rău, dar să le luăm pe bază de convingeri, e catastrofal”. Şi asta, pentru că, în „bula” lor, organizatorii chiar se cred pricepuţi în tot şi toate.