La nimic nu ne-a folosit pandemia și una din lecțiile cu care aceasta a venit pentru toți. Pe noi, românii, nu ne-a făcut nici mai curați, nici mai altruiști și cu siguranță nici mai pregătiți pentru era digitală. Toate regulile impuse în grabă mare de instituții în perioada pandemiei au fost repede date uitării când valurile pandemice s-au încheiat. Care digitalizare? Care programări online? De ce mai puține drumuri pe la instituțiile statului?

Din ce ar mai trăi instituțiile dacă geamul la care va trebui să se aplece iarăși cetățeanul, contribuabilul, nu-l va mai înjosi pe acesta și nu îl va ridica pe piedestal pe angajatul statului? Așa că tot ce a funcționat în pandemie n-avea sens să mai meargă și acum. S-au anulat toate câștigurile digitale cu care a venit pandemia. Toate fondurile europene ghidate spre digitalizare au dispărut parcă din România dintr-odată, iar instituțiile statului au revenit la obligativitatea prezenței fizice a cetățeanului de rând la ghişeu.

O prezență de care a uitat, însă, legiuitorul atunci când a modificat Codul Muncii și a oferit câteva zile libere doar celor care îngrijesc câte un membru al familiei sau celor care se află în situații speciale (de genul accidentelor, pe care tot legiuitorul spune că trebuie să le anunți dinainte). A uitat că birocația la care ne-am întors în forță și cu bucurie ar merita şi ea câteva zile libere pe an, cel puţin. Că nu ai cum, ca simplu cetățean, să rezolvi treburile birocratice pe care statul ți le impune fără să chiulești cu orele de la serviciu. Că nu ai cum să îți rezolvi problemele la finanțe, la pașapoarte, la buletine, la poliție, la taxe și impozite și la cadastru fără să pierzi cu orele din timpul tău alocat muncii. Că între timp mai vin și cei care verifică gazul, coșurile de aerisire, apa, conductele, orice altceva ce are legătură cu locuința ta sau nici măcar cu ea, tot când tu ești la muncă. Ba mai mult, parcă a uitat că nu ai cum să rezolvi rapid cele pe care statul te obligă să le rezolvi fără să te ploconești la cei care trebuie doar să-ți preia și predea actele. A uitat că nu rezolvi de azi pe mâine treburile cu statul fără pile și fără să trebuiască să zâmbești și să dansezi ca pe sârmă în fața mutrelor extrem de acre ale funcționarilor, mereu parcă deranjați că ai ajuns și tu la coadă și că a trebuit să-și ridice ochii din telefonul mobil și de pe facebook taman pentru tine.

Lecția digitalizării, impusă cu forța de pandemie și de occident, nu ne-a prins. Ne-a intrat pe o ureche și a ieșit pe alta. Chiar dacă ne-a simplificat viața, ne-a făcut să nu putem interacționa în dulcele stil românesc, i-a știrbit funcționarului autoritatea de Dumnezeul nevoilor tale şi te-a făcut pe tine, simplu cetăţean, să crezi că există un firesc al treburilor mai uşor de rezolvat. Cum s-a terminat pandemia, în România s-a terminat şi cu simplificarea procedurii de depunere sau ridicare a actelor, s-a terminat şi cu rezolvările online şi a revenit pe tapet sfântul geam la care să se aplece contribuabilul şi sfânta uşă la care să bată până când o voce indignată peste poate îi va da ok-ul să intre.

Şi aşa cum funcţionarul şi-a dorit să uite cât de simplu ţi-a fost ție fără interacţiunea directă cu el în pandemie și a ales să pună două rânduri de ghișee (unul pentru programații online și celălalt pentru cei fără programare), o serie de privaţi au uitat şi ei aceeaşi lecţie şi au revenit la românismele din trecut. Fără ca vreunii să înţeleagă că digitalizarea e „mama și tata” tuturor lecţiilor occidentului în care ţi-e mult mai uşor să trăieşti.

Acum fondurile de digitalizare merg pe drone la primării, pe staţii electrice de încărcare prin Cucuieții din vale şi pe camere de supraveghere la sate, care toate vor fi închise cu lacăte după ce vor trece anii în care sunt obligați oficialii să le țină deschise. Pentru că acestea nu au nici ele geamuri la care cetățenii să se aplece sfios în fața statului.

Dacă pandemia nu ne-a ajutat nici la asta, măcar atât de-ar face statul pentru noi: să ne dea câteva zile libere pentru birocație. Să stea liniștiți funcționarii de peste tot: tot aplecați vom duce cererile de zile libere ca să ne fie acceptate și înregistrate.