Sunt unul dintre cei care n-au vrut să-și ia permisul de conducere în momentul în care a făcut 18 ani, deși din clasa a noua fac zilnic naveta între Sântana și Arad. La început cu autobuzul supraaglomerat al Companiei de Transport Public, apoi cu „taximetriștii”, „pirații” sau cum vreți să le spuneți, iar mai târziu, din primul an de facultate, cu trenul, pentru că a fost gratis. După ce am terminat facultatea, am continuat să merg cu trenul și o fac și acum. În fiecare zi fac cel puțin un drum – fie dus, fie întors, cu trenul între Arad și Sântana. Așa că am văzut cum au circulat trenurile Regio Călători de pe rutele Arad-Brad, Arad-Gurahonț, dar și cele ale CFR-ului, de pe rutele Arad-Chișineu, Timișoara Nord-Oradea sau Timișoara Nord-Cluj-Napoca.

Am văzut și cum ruta Arad-Brad, o rută cu trenuri vechi și mizerabile, dar veșnic supraaglomerate, în care se stătea în picioare și în compartimentele destinate, oficial, transportului de bagaje. Dacă n-aș fi circulat des cu trenurile Regio Călători de pe ruta asta, poate că anunțul cum că ruta este „neprofitabilă” mi-ar fi părut puțin ciudat, dat fiind faptul că trenurile sunt pline. Dar văzând numărul celor care preferă să circule „cu nașul”, în loc să-și cumpere bilet – de multe ori i-am văzut dând 5 lei „nașului”, în loc să-și cumpere un bilet de 4 lei – mi-am dat seama cum poate o linie supraaglomerată să fie nerentabilă.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre „salvatorii” liniei Arad-Brad. Adică ai noștri director CFR Călători, președinte CJA, primari „de pe zonă”. Toți au pozat în salvatori ai liniei ferate, în aducători de bucurie și bunăstare pentru locuitorii din zona afectată de decizia Regio Călători de a se retrage. De ce mi se par niște falși salvatori și niște oportuniști, care au profitat de această situație pentru a-și atrage câțiva simpatizanți? Pentru că se știa de cel puțin trei luni, de la începutul lui octombrie, că Regio se retrage. Anunțaseră, inițial pe un forum al feroviarilor, apoi în mai multe publicații – inclusiv în a noastră – că de la 1 ianuarie renunță la ruta Ineu-Brad și rămân doar pe Arad-Ineu.

Și totuși, pleiada de reprezentanți ai CJA, primăriilor sau CFR-ului – totodată reprezentanți ai partidului de guvernământ, că așa cade frumos – nu a mișcat un deget până în ianuarie, când trenurile chiar au încetat să mai circule. N-or fi știut, dragii de ei. Or fi aflat cu toții, inclusiv directorul CFR Călători, că trenurile nu mai circulă abia în ianuarie, după ce oamenii din zonă au fost lăsați fără mijloc de transport. Și odată ce-au aflat, au făcut „pe dracu-n patru”, s-au dat peste cap, au făcut tumbe și iată că au reușit: au salvat o linie pe care tot ei o abandonaseră în urmă cu niște ani. Și CFR Călători a abandonat ruta tot pentru că nu a fost profitabilă. Vă zic sigur că mersul cu „nașul” e mai activ la CFR decât la Regio, am văzut cu ochii mei. Așa că să nu ne mirăm dacă în unul, doi ani, CFR Călători se va retrage din nou de pe ruta asta, că va fi nerentabilă.

Revenind, salvatorii au reușit să facă ce știu ei mai bine: să salveze. Apoi s-au luat de mână – de la director CFR până la președinte CJA sau primar de oraș ori comună – și au urcat în tren. Un tren curat, modern, adică exact cum nu sunt alea care circulă pentru publicul călător. Au făcut o „călătorie de probă”, pentru a vedea dacă linia ferată permite circulația trenurilor. Adică au verificat o linie pe care se circula oricum până în urmă cu vreo două săptămâni.

Iar verdictul a venit: e ok, se poate circula. A urmat o avalanșă de laude. Fie că a fost vorba de directorul CFR Călători, fie de președintele CJA, fie că a fost vorba de primarii comunelor sau orașului de pe linia Arad-Brad, toți s-au lăudat că au salvat linia, că oamenii trebuie să le fie recunoscători, iar ei, la rândul lor, le sunt recunoscători colegilor de partid superiori din punct de vedere al funcțiilor.

Rămân, în urma laudelor, două întrebări la care vom primi răspuns în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat: ce certitudine avem că CFR Călători nu va considera, peste ceva vreme, nerentabilă linia? Și ce certitudine avem că următoarea schimbare politică de la nivel național nu va duce la redesființarea rutei? ‘Om trăi și ‘om vedea. Cert este că un lucru nu trebuie uitat: o parte dintre cei care au îngropat linia Arad-Brad sunt aceiași cu cei care se laudă că au salvat-o.

eugen.rogojan@informmedia.ro