Pe 4 martie, președintele Iohannis anunța că de pe 8 martie nu va mai fi prelungită starea de alertă și că „se va renunța la unele restricții”. După modelul „să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele…esenţiale”, Iohannis ne spune că nu vom mai avea stare de alertă, vor dispărea restricțiile, dar vor rămâne unele. Nu știm care, că-i abia 4 martie și până pe 8 mai sunt 4 zile, timp căcălău să decidem ce și cum. Și să-i anunțăm pe fraieri.

De pe 4 martie, de când întâiul profesor al țării a făcut anunțul, m-au întrebat vreo 4-5 oameni ce restricții rămân. Curioși dacă va mai fi obligatorie masca în spațiile închise, curioși dacă își vor putea deschide restaurantele cum trebuie, curioși dacă vor putea vinde bilete pentru toate locurile din sala de spectacole. M-au întrebat, cu speranța că o să știu să le răspund, că doar stau toată ziua cu ochii-n ecran și văd tot ce zic mai-marii care pun țara la cale. Da’ de unde drac să știu eu, dacă nici ei nu știu?!

Dar iată că s-a făcut 7 martie, teoretic de mâine rămânem fără stare de alertă, iar unele (care?!) restricții ar trebui să dispară, dacă e să ne luăm după Iohannis. N-am primit toată ziua nimic, unii colegi au mai întrebat în stânga, în dreapta, pe la „oamenii Guvernului din teritorii”. Nici ei nu au aflat nimic. Dar s-a făcut seară și, hop, a apărut cel de-al doilea profesor al țării: Sorin Cîmpeanu. Inginer proiectant, transformat mai târziu în decan al Facultății de Îmbunătățiri Funciare de la USAMV București și de mai multe ori ministru al educației.

Și ce s-a gândit domnul profesor să ne spună luni seara? Că din momentul în care se renunță la starea de alertă (adică de marți, a doua zi), se renunță total și la învățământul online. Pentru elevi nu-i mare brânză. Nu mai fac ore de acasă, ci au de traversat orașul sau de făcut naveta 20-25 de kilometri până la școală. Nu-i capăt de țară. Cu chiu, cu vai, o rezolvă și pe asta, dacă-i nevoie, așa din scurt.

Un alt anunț făcut de Cîmpeanu, tot luni seara, a fost acela că nici universitățile nu mai pot organiza cursuri online, singurele forme de organizare a învățământului universitar fiind „cu frecvență (zi) / cu frecvență redusă / la distanță”, astfel că „Odată cu ieșirea din starea de alertă, dispare singurul fundament legal (Legea 55) care permitea derogarea de la acest lucru”. Așadar, universitățile nu mai au voie să-și organizeze cursurile online.

În acest caz, situația e cu mult mai gravă decât în cazul elevilor. Dacă elevii, în marea lor majoritate, vor fi nevoiți maxim să facă naveta până la școală, la studenți situația diferă. Marile centre universitare – București, Iași, Cluj-Napoca, poate și Timișoara – adună laolaltă studenți din toate colțurile țării, dar și din diaspora vorbitoare de limbă română. Acum imaginați-vă că sunteți din Galați și sunteți student înscris la o facultate din Iași, sau că sunteți din Arad și sunteți înscris la o facultate din Cluj-Napoca ori, mai rău, că sunteți din Valea Timocului sau Voivodina și sunteți înscris la cursuri la Timișoara. Și până acum s-au făcut cursuri online, din cauza pandemiei, ai stat liniștit acasă.

Dar brusc, ministrul educației anunță că de mâine-poimâine trebuie să mergi la facultate, să fii prezent fizic în sala de curs. Numără-ți banii, rezolvă-ți transportul, caută-ți cazare. Fă cumva să nu pierzi prezențele la cursuri și seminarii, că riști să te ardă profesorii.

Nu-i tocmai comod, așa-i?

Totuși…

Hai, că poate mai e o șansă. Același ilustru ministru al educației care marți a declarat că măsurile astea intră în vigoare „de mâine”, a revenit tot marți și a spus că informația nu-i corectă. Dar a uitat să ne spună și care-i informația corectă, așa că studenții, profesorii universitari și întregul sistem universitar stau și așteaptă să vadă de când sunt obligați să se întoarcă la cursuri față în față. De mâine? De miercuri? De joi? Din toamnă? Nu știm, nu știe nici „bossul” de la educație.

Cu toate astea, își dă seama că e nevoie de o variantă în are universitățile să poată continua în online. „Pentru viitor, va trebui să gândim modalitatea în care se realizează acreditarea, pentru a se putea organiza cursuri online. Dar asta va presupune cu siguranță evaluări ale resursei umane, ale infrastructurii fizice și IT, precum și alte proceduri”, a zis Cîmpeanu. Totuși, rămâne de văzut când va fi acest „pentru viitor”.

Și cu siguranță, mare parte a studenților vor înjura facultățile dacă, într-adevăr, vor fi nevoiți să-și „rezolve cazarea” peste noapte, pentru că de mâine, poimâine, sau de la începutul săptămânii viitoare, trebuie să reia cursurile „clasice”. Doar că vina proastei organizări e ceva mai sus, la capul peștelui, cap care nu se mai împute, pentru că e putrezit de multă vreme.