Care asumare? Ce răspundere?

Guvernanţii actuali, cu miniştrii cei mai bogaţi din ultimii 20 de ani, fac pe dracu-n patru, ca să nu se taie de la ei, ci tot de la cei săraci. Introducerea unui impozit progresiv nu le-ar conveni lui Videanu, Vlădescu, Berceanu, Blaga, Udrea şi celorlaţi miniştri, oameni cu afaceri şi venituri grase. De ce să scoată din buzunarul lor, când pot scoate şi ultimul leuţ din buzunarele salariaţilor, dar mai ales din cele ale bieţilor pensionari.

De neînţeles sunt şi cei din UNPR – partidul lui Gabriel Oprea, Marian Sârbu şi Cristian Diaconescu -, care, pe de o parte, se revendică a fi de stânga şi, pe de altă parte, sunt solidari cu bogătaşii. Să nu-i intereseze reacţia electoratului, imaginea pe care şi-o fac încă din startul prezenţei lor pe scena politică? Aşa vor ei să ia faţa PSD, asociindu-se portocaliilor care lovesc în cei mulţi şi săraci? Din câte se vede, da, cei din UNPR nu pun mare preţ pe ziua de mâine, ci doar pe momentul actual, care se rezumă la a fi utili lui Traian Băsescu şi guvernării sale. Cum va arăta viitorul lor? Ce vor face dacă nu prind rădăcini? Nu va fi nicio problemă: vor fi asimilaţi de PD-L, partid pe care l-au slujit sub masca„independenţilor”.

În consecinţă, cu măsurile de austeritate ale lui Băsescu şi cu sprijinul UNPR, vreo şapte milioane de români vor fi condamnaţi să plătească oalele sparte şi impotenţa acestui guvern. Pentru că Boc şi ai săi îşi vor asuma răspunderea pe aceste legi în Parlament. După cum ne-a obişnuit, fără dezbatere şi fără să le pese de consecinţele care vor surveni în plan economic şi social. Chestiunea aceasta a „asumării răspunderii” a ajuns o sintagmă banală, goală de conţinut. Care răspundere? A cui? Cu ce va răspunde Cabinetul Boc dacă măsurile se vor dovedi falimentare şi criza se va agrava şi mai dramatic? Cu nimic. „Asumarea” nu este decât o şmecherie şi un abuz. Cum toate „asumările” lui Boc au fost contraproductive, aşa se va întâmpla şi acum.

Tristan Mihuţa