Când răul vine de sus

Fermitatea preşedintelui a stârnit furie
în rândul liderilor maghiarimii. G. Frunda
l-a acuzat că îşi face campanie
electorală şi că, pe de altă parte,
urmăreşte să divizeze comunitatea
maghiară. Iar Antal Arpad, primarul din
Sfântu Gheorghe, i-a transmis preşedintelui
că reprezentanţii administraţiei din
Harghita şi Covasna, „nu vor renunţa
niciodată la dezideratul privind autonomia
Ţinutului Secuiesc”.

Să fie vorba doar de un joc de campanie
electorală? Într-o măsură, poate
fi. Dar avem de-a face şi cu o realitate. A
existat acel referendum pe tema autonomiei, invalidat
de justiţiei, cu care, acum, liderii din zonă
vor să se plângă la Bruxelles şi
Strasbourg. Cu paşi mici ori în salturi,
liderii UDMR şi ai PCM recurg la acte menite
să forţeze obţinerea autonomiei. Traian
Băsescu nu s-a sfiit să le reproşeze
acelor lideri că recurg metodic la epurarea
etnică a românilor. Că niciun
român nu ocupă, în administraţia
locală, măcar funcţia de „şef
de ţeavă”.

S-a ajuns ca până şi însemnele
naţionale, tricolorul şi indicativul RO,
să fie înlăturate de pe emblema
Poştei Române. Dar de câte gesturi
ofensatoare, cu iz separatist, nu avem parte!
Aşadar, nu putem spune că Traian Băsescu
a inventat „problema” în scop
electoral. Ea există. Şi apoi, nu tocmai
liderii maghiarimii vehiculează, pentru a atrage
voturi, iluzia autonomiei teritoriale în secuime?

În rândul majorităţii
populaţiei nu există disensiuni.
Românii şi ungurii pot trăi în
pace şi frăţietate foarte bine.
Constatăm fiecare, zilnic, am văzut şi
pilduitoarea solidaritate dezvoltată în
jurul uciderii lui Marian Cozma. Marile nenorociri le
aduc însă liderii. Cine ar putea spune
că nemţii şi-au dorit războiul
în care i-a târât Hitler?

Tristan Mihuţa