„Nimeni nu a spus că democraţia e comodă, respecţi regulile şi cînd nu îţi convin”, a glăsuit prezidentul facebook, lăudându-se cu excepţionala sa consecvenţă în sprijinirea statului de drept, din primele clipe în care a respirat aerul de la Cotroceni, chiar dacă slujbaşii nu avuseseră timp să aerisească după Băsescu.
Părerea mea este că prezidentul chiar crede cu tărie că trebuie să respectăm democraţia, numai că nu spune că este vorba despre „democraţia”pe care puternicii Uniunii Europene încearcă să o impună statelor mai slabe, care, nu-i aşa, trebuie să respecte regulile, chiar dacă pentru ele asta înseamnă subjugare necondiţionată. Când vorbeşte despre statul de drept, Klaus nu recunoaşte că, de fapt, este vorba despre imperiul de drept, statele tinzând să devină simple provincii, deziderat pentru a cărui atingere mahării europeni schimbă la modul accelerat filosofia dreptului. Evident, doar în coloniile programate să fie exploatate după bunul plac al statelor care rămân state, cu dreptul acela, adevărat.
Pentru că nu avem conducători capabili şi dornici să facă din România un stat puternic, ci doar nişte lachei corupţi, pe care îi interesează să o ducă ei bine, protejaţi de către stăpâni, viitorul ţării nu sună deloc bine. Chiar dacă încă ni se mai toarnă gogoşi cu statul de drept şi democraţia, satrapii din interior au grijă să ne ofere permanent exemple din care să pricepem, oricât de proşti am fi, că democraţia înseamnă să te supui celor care deţin puterea. Când ni se arată clar că nu avem nicio şansă de a schimba ceva, ni se induce, treptat, gena supunerii, a acceptării fatalităţii, ni se inoculează convingerea că, indiferent cine ar veni la putere, lucrurile nu se vor schimba niciodată, aşa că trebuie să taci şi să înduri dacă vrei să-şi primeşti blidul de ciorbă. O masă de oameni, un popor întreg cuprins de sindromul resemnării, este uşor de manipulat de către conducătorii imperiului, uşor de stăpânit, prin intermediul cozilor de topor. Culmea strategiei este că suntem manipulaţi să credem că nu sunt cozi de topor, ci conducători aleşi de către noi, iar după ce aceştia îşi bat joc de noi spunem că noi am greşit, de proşti ce suntem, nu că ni i-au băgat pe gât stăpânii Europei. Şi că, data viitoare, a să alegem mai bine…
„Nu poţi vorbi despre stat de drept în momentul în care statul nici măcar nu mai există, iar democraţia înseamnă să faci ce ţi se cere”