Setea de putere şi dorinţa de a-şi salva propria piele, prin înfundarea complicelui, face ravagii, şefii statului paralel se sfâşie între ei pentru dobândirea dreptului exclusiv de a sfâşia ceea ce a mai rămas din adevăratul stat, iar pentru a câştiga sunt gata să sacrifice poporul, să-i arunce pe români în pragul disperării.

Tragedia este că românii, poporul, sunt angrenaţi, printr-o groaznică manipulare, în această încleştare acerbă, fie de partea unora, fie de partea celorlalţi. Românii sunt ca nişte bieţi porumbei dresaţi să-şi scoată unii altora ochii, spre marea satisfacţie a corbilor. Organizatorii aşa zisei rezistenţe au tocmai rolul de a-i învrăjbi pe români, făcându-i să se împartă în tabere ireconciliante. Chiar dacă au dreptate, cei care spun că oamenii care merg la proteste pentru că sunt manipulaţi nu au niciun drept să-i catalogheze în cele mai urâte şi jignitoare moduri, în loc să aducă argumente de bun simţ, să încerce să-i convingă de faptul că sunt manipulaţi. Pentru că, la urma urmei, nici ei nu sunt mai breji, sunt şi ei manipulaţi de către cei cărora le apără jumătăţile de adevăr, în numele cărora susţin şi escrocheriile şi mârşăviile strecurate cu dibăcie printre măsuri corecte şi benefice.

Solidaritatea socială este singura care mai poate, cât de cât, să împingă România pe drumul cel bun, iar sistemul nu doreşte ca aceasta să existe cu adevărat, pentru că ar dăuna grav intereselor sale. Operaţiunea de distrugere a acesteia a început după revoluţie, prin chemarea minerilor, dar a căpătat accente cu adevărat tragice în timpul domniei lui Traian Băsescu, iar astăzi a ajuns la cote inimaginabile, prin implicarea pe faţă a politicului. Românii sunt asmuţiţi unii împotriva altora, culmea, tocmai prin clamarea solidarităţii, o solidaritate sluţită, mutilată, una de breaslă, categorie socială, contra altor bresle şi clase sociale. Corbii, şacalii, hienele, îşi asigură fiecare tabăra de porumbei care să le apere lor privilegiile.