Tot aşa, niciun cetăţean mărunt nu îşi făcea iluzii că ar putea să dea măcar în judecată vreun parlamentar, vreun demnitar al statului, un primar sau un poliţist, care i-a adus un prejudiciu material sau moral. Cu toţii erau Dumnezei care tăiau şi spânzurau după bunul plac, pentru că legea şi justiţia nu îi putea ajunge. Cu toţii ne plângeam de acea stare de lucruri, dar ridicam neputincioşi şi resemnaţi din umeri, dând vina pe soartă.

Odată cu apariţia DNA, lucrurile au început să se schimbe, aflam cu stupoare, de la televizor, că granguri de mare calibru sunt luaţi pe sus, încătuşaţi, arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. Omul simplu era cuprins de o satisfacţie răutăcioasă, iar DNA devenea, pe zi ce trecea, un fel de club al campionilor dreptăţii. De aici şi răbufnirea populară furioasă împotriva oricărei tentative de ştirbire a uriaşei puteri căpătate, pas cu pas, vorba lui Merklaus, de către DNA, mai ales după ce capii ei s-au înhăitat cu unii capi ai serviciilor secrete, în scopul de a decide, discreţionar, ce trebuie să se petreacă sau să nu se petreacă pe plaiurile mioritice.

Susţinătorii DNA rămâneau orbi şi surzi la orice dovezi zdrobitoare că, de fapt, această instituţie a fost o simplă armă de luptă necruţătoare cu inamicii sistemului. Oricât de limpede le-ai fi arătat că s-au fabricat dosare la comandă politică şi au fost aruncaţi în puşcărie oameni nevinovaţi, acei „rezistenţi” o ţineau una şi bună: nu vă atingeţi de DNA ! Astăzi, însă, oamenii nu mai răspund la manipulare, nu mai îngroaşă coloana celor câteva zeci de „ciocănari” care se dau drept reprezentanţi ai străzii, ai societăţii civile.

La mitingul de duminică, precum la „protestele” anterioare, s-au strâns sub 200 de bucureşteni, mai mult de jumătate dintre ei fiind slugile sistemului, puse să mimeze suportul popular pentru DNA. De fapt, nu pentru DNA, pentru că instituţia în sine trebuie susţinută, ci pentru şefa Luluţa, disperată că îi fuge pământul de sub picioare. Acest personaj malefic a reuşit să şteargă cu buretele toate lucrurile bune pe care le-au făcut nişte procurori corecţi şi bine pregătiţi profesional. Este timpul ca acest personaj să iasă din scenă, să lase loc oamenilor bine pregătiţi profesional şi doritori să facă într-adevăr justiţie.

„Mai fac pe rezistenţii doar cozile de topor ale sistemului”