Colegii lor din alte ţări văd fără prea mare efort că lătrăii se dau de ceasul morţii doar în speranţa că guvernul, care, din păcate, nu este al partidelor lor şi nici al lui Iohannis, se va discredita atât de mult încât să-l înjure toată lumea. Şi, desigur, că partidele care sunt la guvernare vor scădea catastrofal în ochii electoratului. Nu spun că Uniunea Europeană, onor Comisia Europeană, constituie un model de corectitudine faţă de România şi de drepturile sale, dar pot afirma cu certitudine că nicio măsură represivă sau o poziţie ultimativă nu a fost rezultatul lătrăturilor clănţăilor. Aşadar, defăimarea ţării, pe care ei o practică asiduu, nu prea dă roade, nu dă roade deloc.

În schimb, ideea absolut năucitoare a lui Dragnea şi a câtorva acoliţi ai săi de a introduce o lege care să pedepsească aşa zisa defăimare a produs mai mult rău României decât toate băunăturile celor mai sus pomeniţi. O fi crezut Dragnea că aşa poate să-i sperie pe duşmanii săi, să le închidă gura, sau, pur şi simplu, a răbufnit rădăcina profund comunistă din el? Chiar crede că statul trebuie să fie atotputernic, pentru că doar aşa poate să asigure supravieţuirea prostimii, iar cei care vorbesc împotriva lui trebuie băgaţi la puşcărie, ca duşmani ? Nu pot să-mi dau seama exact cum a ieşit din capul lui o asemenea enormitate, dar ce mă miră şi mai mult este faptul că Tăriceanu, deşi nu s-a pronunţat explicit împotriva aberaţiei, a vorbit în doi peri, dând un răspuns în coadă de peşte, care se poate interpreta oricum. O fi făcut acest lucru din populism, sperând că îi va creşte cota la o eventuală candidatură la preşedinţie, susţinut şi de către PSD, sau, pur şi simplu, nu mai cutează să-l contrazică pe Dragnea? Dacă răspunsul corect este cel din urmă- sper că nu- ar însemna un singur lucru: că Dragnea a fost recuperat de către sistem, iar acum îl ameninţă pe Tăriceanu cu cine ştie ce dosare.

„Toate lătrăturile clănţăilor pe la curţile europene nu au făcut României atîta rău cât aberanta idee a lui Dragnea”