Pentru aceasta, l-a „atacat frontal” cu întrebări pe Sorin Grindeanu, care, prin răspunsurile date, l-a făcut să concluzioneze că fostul premier nu a dorit să treacă „linia roşie” a relaţiilor personale, care aşa trebuie să rămână.

Nu e niciun secret, maestre, Grindeanu, îmboldit de către Victor Ponta, care a primit mână liberă de la sistem, avea pregătit un proiect de ordonanţă care prevedea interzicerea ocupării unor funcţii de conducere într-un partid politic de către persoane care au suferit condamnări definitive. Pur şi simplu, sistemul a dorit să scape de Liviu Dragnea, iar pentru că DNA nu a putut sau nu a vrut, până acum, să-i dea lovitura decisivă, a decis să vină cu o răsturnare a cutumelor. Adică, dacă până acum partidele foloseau puterea şi influenţa politică pentru a accede la conducerea statului, sistemul a decis răsturnarea piramidei, respectiv, folosirea influenţei şi puterii în stat pentru cîştigarea controlului asupra politicului, al partidului.

Pe ultima sută de metri, Dragnea a prins de veste şi, cuprins de disperare, i-a convins pe colegii lui din conducerea PSD, mai cu zăhărelul, mai cu biciul, să accepte ca lui Grindeanu să i se ceară demisia. A inventat scenarii înfricoşătoare, în care Grindeanu, unealta duşmanilor PSD, vrea să ducă partidul la pierzare, iar tovarăşii lui au acceptat să-i ceară lui Grindeanu să demisioneze. Faptul că Grindeanu a refuzat, indiferent ce compensaţii colosale i s-au promis, l-a ajutat enorm pe Dragnea, pentru că i-a determinat pe ceilalţi să creadă că scenariile liderului lor sunt perfect adevărate.

Pe măsură ce barosanii din partid au aflat, din diverse surse, adevărul, susţinerea lui Dragnea a scăzut constant, iar episodul de la Timişoara, cu izgonirea mâinii drepte a lui Dragnea şi refuzul categoric de punere în aplicare a ordinului de mazilire definitivă a lui Grindeanu, este, practic, începutul sfârşitului pentru Dragnea. Pentru că, în fond, baronilor unui partid cu 40% în sondaje nu prea le vine la socoteală să fie conduşi dictatorial de către unul cu 15%. Care nu a renunţat şi nu va renunţa, atâta timp cât mai poate ţine partidul în mână, la ideea de a ajunge, indiferent prin ce mijloace şi cu ce preţ plătit de partid, premier al României.

Episodul de la Timişoara este începutul sfârşitului pentru Dragnea”