Apoi, a spus că va profita de ocazie pentru a solicita un vot de încredere pentru continuarea glorioasei misii de preşedinte al celui mai mare partid din România. Cu titlu de „şopârle” au fost lansate zvonuri privind definirea unei noi strategii, având ca „fir roşu” o distanţare treptată a PSD de familia socialistă. Deasemenea, s-a vorbit despre elaborarea unui proiect de ţară, care măcar să schiţeze parcursul României pe termen mediu şi lung.

În loc de toate acestea, PSD-iştii s-au trezit, pe ultima sută de metri, cu marea surpriză: vor fi alegeri pentru toate funcţiile la vârf, înafară de aceea de preşedinte! A devenit limpede că, de fapt, va fi un congres pentru consfinţirea puterii absolute a lui Dragnea. Acesta a simţit că există în partid un nucleu care ar dori debarcarea lui, aşa că a decis să curme din faşă orice tentativă. Nu doar prin eliminarea din funcţii a unor lideri, în special din Bucureşti, ci şi prin antagonizarea acestora. Numărul reprezentanţilor Capitalei în conducerea partidului reducându-se de la cinci la doi, cei care formau nucleul ostil sunt puşi în situaţia de a lupta la cuţite unii cu ceilalţi. Strategia „dezbină şi stăpâneşte” a funcţionat cum nu se poate mai bine inclusiv în teritoriu, unde organizaţiile din cadrul zonelor se vor război pentru cele două funcţii de vicepreşedinţi. Animozităţile vor fi cu atât mai mari cu cât, obligatoriu, un vicepreşedinte din doi trebuie să fie femeie.

Pe lângă dezbinare, Dragnea şi-a fidelizat masa critică necesară pentru stăpânirea absolută a partidului, cei care vor câştiga devenind maşina sa de vot în forurile de conducere. Nimeni nu va mai îndrăzni să cârtească, mai ales că se apropie momentul întocmirii listelor pentru alegerile europarlamentare, iar doritori de post călduţ şi venituri exorbitante în comparaţie cu cele din ţară sunt destui. Dragnea va putea să pună pe locuri eligibile, de la locul trei în jos, pe cine vor muşchii lui. Spun de la locul trei în jos pentru că primele două locuri sunt bătute în cuie pentru Ioan Mircea Paşcu şi Corina Creţu. Nu pentru că Dragnea i-ar aprecia pentru valoarea lor, ci pentru că preferă să-i ţină departe de partid, oricare dintre ei meritând funcţia de preşedinte al PSD. Cu oricare dintre ei la cârmă, PSD ar sta infinit mai bine la capitolul imagine, atât în ţară, cât, mai ales, în exterior.

„Dezbinarea unora şi fidelizarea altora, reţeta puterii absolute a lui Dragnea”