Voi spune doar că am bifat, cât am putut (căci nu-i ușor, credeți-mă pe cuvânt, să vezi câte trei documentare grele pe zi) toate edițiile fARAD iar pauzele dintre acestea mi s-au părut prea lungi. Am luat parte la discuțiile de la fARAD, mi-am petrecut pauzele dintre lungmetraje în fața cinematografului Arta, alături de oameni faini, așa că dacă m-ar pune cineva să aleg un singur eveniment cultural în detrimentul tuturor celorlalte, pe care să le sacrific, aș alege, fără să stau pe gânduri, fARAD.
Nu știu cât succes o să aibă la public ediția din acest an, deși subiectul se potrivește extrem de bine vremurilor tulburi și înapoiate pe care le trăim, iar sălile ar trebui să fie pline (nici nu m-ar deranja dacă s-ar fluiera sau s-ar arunca cu roșii în cei care rămân la documentarele prea provocatoare pentru familiile tradiţionale din Arad). Mi s-ar apărea absolut normal ca ediția din acest an să fie cu scandal. Mi-ar da încă o dată dreptate că e cel mai important eveniment cultural al oraşului. Mă face să zâmbesc şi faptul că se suprapune cu referendumul. Nimic mai potrivit. Mi-ar fi plăcut însă ca societatea noastră civilă, săracă numeric dar atât de vocală pe Facebook, să fie şi ea trup şi suflet alături de fARAD. Nu o văd mișcând. Subiectul nu-i ușor de dus. Sper să mă înșel. M-am bucurat, însă, că politicienii n-au intuit cât de ofertant e subiectul şi au lăsat fARAD-ul în pace. Mi-a plăcut la nebunie că organizatorii festivalului s-au ţinut de cuvânt, aşa cum au promis, din câte îmi amintesc, la prima ediţie, şi au pus preţ pe cultură. 10 lei pentru a vedea cum e cu trupul şi mai ales cu sufletul în zilele noastre. O măsură care îi va ţine departe pe pudibonzi. Sper că nu şi pe ceilalţi.
În ceea ce mă privește, aștept cu nerăbdare să-i văd ieşind din sală pe toţi cei care vor să fie protejaţi mereu când vine vorba de film, vor flori şi acadele indiferent de subiect. Nu vor să vadă pentru nicio secundă realitatea. Vor bandă neagră pe ochi, deşi chiar banda aia îi scandalizează când o văd la ceilalţi. fARAD nu vă oferă popcorn. Ci filme conectate la realitate. Asta, față de care ne scandalizăm atât în spaţiul virtual, între, cât şi pe pereţii laptopului nostru. Dar pentru care nu facem nimic. fARAD e, dacă nu altceva, măcar un prilej excelent de a vedea, în toate filmele bune, că adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea. Că uneori doare. Dar la fARAD doare frumos.

Mi s-ar apărea absolut normal ca ediția din acest an să fie cu scandal. Mi-ar da încă o dată dreptate”