Cum e curtea, aşa-i şi gospodarul

Dar nu este singura tară care marchează
neplăcut minunata şi fascinanta noastră
ţară. Zilele acestea, presa autohtonă a
„descoperit” cu stupoare că pe la
mănăstirile din Moldova nu există WC-uri
pentru turişti! E ca şi cum ai constata
că avem drumuri proaste. Povestea este veche.
Aproape la fel de veche precum mănăstirile.
Dar faptul că o realitatea dureroasă, care nu
ne onorează deloc, a fost transformată
în ştire de senzaţie are şi o
parte bună. Ne arată cum s-au ocupat de
calitatea turismului românesc cei care au fost la
cârma acestui minister, care a mai avut şi
statut de agenţie.

Trebuie să fii ori tâmpit, ori imun la
sentimentul numit „ruşine” ca,
după ce faci promoţie acestor
mănăstiri, după ce-i chemi pe cei din
Europa şi de aiurea să-ţi vadă
minunăţiile, să nu te
gândeşti că turiştii, mereu pe
drum, prin autocare, mai au nevoie şi de o
toaletă, de un loc civilizat unde să se
poată spăla pe mâini, pe
faţă, să se mai răcorească
puţin, pe timp de caniculă. Se cheltuiesc,
anual, sume imense pentru promovarea turismului, facem
sau plătim să ni se facă lobby,
participăm la târguri de turism,
tipărim pliante şi albume, dar nu suntem
capabili să oferim turiştilor, români
sau străini, deopotrivă, condiţii minime
de confort, de igienă. Şi nu am în
vedere doar mănăstirile din Moldova, pe care
le-am folosit ca pretext pentru a puncta starea
dezastruoasă a turismului, la noi.

Să mai vorbim de drumurile proaste, şocante
pentru cei care ne vizitează ţara? Sau de
calitatea precară a serviciilor, de
neprofesionalismul multora dintre cei care
lucrează în domeniu? De gunoaiele şi
buruienile care răsar de peste tot? Ar
însemna să reiterăm truisme, la
nesfârşit.

Ăştia suntem, aşa stăm, aşa ne
prezentăm lumii.

Tristan Mihuţa