Dacă nu de ruşine, poate de teamă

CLM Arad, prin majoritatea care s-a constituit, ne-a arătat că votează tot
ce i se pune înaintea ochilor. E drept, au fost respinse vreo două-trei procente
de hotărâre, dar edilul-şef, om tenace, a revenit cu ele, după ce, în prealabil,
i-a convins pe cei îndărătnici să voteze.

De la „afacerea Recons” şi până astăzi, maşina de vot iraţională a validat
multe proiecte de hotărâre care nu-i fac cinste. Cu excepţia unei minorităţi,
mereu aceeaşi, grosul consilierilor au ridicat mâna cu obedienţă, şedinţă de
şedinţă. Să fie proşti aceşti majoritari, să nu priceapă ei despre ce-i vorba
în proiectul de hotărâre, unde se separă legalitatea de ilegalitate? Nu ştim
să posede cineva din acest „corp” majoritar certificat de iresponsabil. Să fie,
atunci, superficiali, să nu-şi facă ei timp să aprofundeze lucrurile? Se poate.
Dar, în acest caz ei sunt nedemni de funcţie, de încrederea cetăţeanului care
i-a votat. De ce ar fi superficiali, de ce nu şi-ar bate ei capul cu legalitatea
actelor pe care le votează în cadrul şedinţelor CLM? Fie din comoditate, fie
dintr-o pornire servilă faţă de executiv, respectiv faţă de edilul-şef, Gheorghe
Falcă. De ce ar fi servili? Care ar fi mobilul? Ar fi destule. Este suficient
să observăm „traiectoria” acestor consilieri de la alegerile locale încoace
şi vom constata că „devotamentul” lor n-a rămas nerăsplătit, că modalităţile
de-a recompensa acest servilism sunt numeroase şi, de aceea, servilismul este
unul condiţionat.

Ar fi de dorit ca măcar acum, de la această întâlnire nas în nas cu procurorii
DNA, maşina de vot să se facă ţăndări şi consilierii care o compun să-şi redobândească
demnitatea, raţiunea, responsabilitatea. Dacă nu de ruşine, măcar de teamă.

Tristan Mihuţa