Mă abțin, de obicei, de la a intra în orice fel de polemică politică și nici acum nu o voi face. Am urmărit însă cu atenție și mare interes modul în care weekendul trecut ne-am ales sau ne-am abținut să ne alegem conducătorii locali, fiind curioasă de mecanismele psihologice care ne determină să acționăm într-o situație asemănătoare.

Am constatat, din nou, că în România, suntem obișnuiți să votăm pe fond emoțional, nicidecum cântărind rațional avantajele și dezavantajele alegerilor noastre, cu atât mai puțin să ne asumăm responsabilitatea actului de a alege un conducător pe un mandat de patru ani. Dovezile nu sunt singulare, cel mai relevant este însă cazul din Deveselu, unde oamenii l-au votat pe fostul primar decedat în urmă cu câteva săptămâni, motivându-și gestul prin faptul că l-au considerat un om bun, l-au iubit, l-au văzut eroul comunei și celebrând „victoria” la mormântul acestuia. Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o manifestare emoțională puternică de solidaritate cu spiritul unui personaj ridicat la rang de salvator, un act de atașament inconștient lipsit de orice urmă de raționalitate, caracteristic perioadei adolescentine. Poate părea o paralelă fortață la prima citire, dar manifestările de bucurie desfășurate pe străzile Timișoarei au la bază cam același mecanism psihologic de idealizare a unui personaj care a ieșit în evidență, în primul rând, prin diferențierea sa etnică de marea masă a candidaților autohtoni, alegătorii proiectând asupra sa toate așteptările pe care le-am putea avea față de un cetățean german, cândva șef de cabinet al fostului președinte Horst Köhler.

Mă întrebam câți dintre voi au avut interesul, răbdarea să căutați măcar câteva informații despre cei mai simpatici candidați, să faceți un mini-inventar al rezultatelor – și nu al promisiunilor – pe care aceștia și le pot însuși sau la care au contribuit câtuși de puțin în ultimii ani. Mă întrebam ce vă motivează când puneți ștampila pe numele unui candidat sau pe semnul unei formațiuni politice? Cât la sută din votul vostru se bazează pe pragmatism, rezultate măsurabile și cât la sută pe ceea ce v-au făcut candidații să credeți despre ei, să proiectați pe ei din așteptările și visele voastre? De ca vă este simpatic un candidat, iar pe celălalat îl considerați antipatic? Cât de mult v-au influențat părerile rudelor, ale prietenilor în alegerea pe care ați făcut-o? Ce știți, de fapt, despre cei pe care i-ați votat și ce v-a determinat, concret, să îi investiți cu încrederea voastră?

Iar despre decizia de a rămâne departe de urnele de votare vă pot spune că înseamnă tot un gest emoțional, fie de protest, de neasumare a ceea ce credem, de neputință sau de nedorință. Un fel de „las’ că-i bine și așa” sau „mai rău să nu fie”…

redactia.jurnalaradean@informmedia.ro

„Suntem obișnuiți să votăm pe fond emoțional, nicidecum cântărind rațional avantajele și dezavantajele alegerilor noastre