Într-o discuție prietenească am fost întrebată ce fac azi? Răspunsul firesc ar fi sunat cumva, că lucrez, ca toți sau marea majoritate a oamenilor. Cu toate acestea nu am putut să răspund astfel, pentru că aș fi mințit. Deși exercitarea profesiei pe care o am, oficial se consideră muncă, eu nu simt că lucrez. Pentru mine profesia mea înseamnă, în primul rând, aprofundarea unei pasiuni. Munca mea mă obligă să stau în prezent, să mă focusez cu toate gândurile, simțurile și emoțiile asupra acelui om care stă în fața mea și mă onorează cu povestea vieții lui, cu cele mai intime – fie ele dureroase sau fericite – momente prin care a trecut.

Alege să faci ceea ce iubești și atunci nu vei simți niciodată că muncești. Pentru unii această zicală ar putea să sune depășit sau chiar fără sens, însă cei care măcar odată în viață au reușit să lucreze ceva ce le-a făcut maximă plăcere, vor înțelege diferența între a avea un job care să ne placă, să ne inspire, să ne motiveze să fim mai buni și să creștem, și unul pe care îl exercităm doar pentru obținerea unui venit.

Când stai aproape de ceea ce iubești vei afla cine ești, pentru că te vei oglindi în rezultatul activității tale și prin colegii participanți. Te vei implica și nu vei resimți acest aspect ca pe un efort, vei căuta să îți îmbunătățești cunoștințele și rezultatele, fără să simți chinul trezitului de dimineață și sudoarea unei zile cu greu muncite. Vreau să vă atrag atenția asupra acelei stări denumite flow, adică stare de flux care în psihologia pozitivă definește acea stare mentală în care o persoană care desfășoară o activitate este complet imersată într-un sentiment de concentrare energizantă, implicată deplin și cu maximă bucurie în procesul activității desfășurate. Atingerea acestei stări de flux, care se leagă de numele lui Mihály Csíkszentmihályi, recunoscut pe plan internațional pentru definirea acestui concept, presupune, în primul rând, concentrarea și focusarea intensă asupra momentului prezent, îmbinarea concentrării și conștientizării, o pierdere a conștiinței reflexive asupra sinelui, un sentiment de control personal asupra situației sau activității, o distorsiune a experienței temporale, adică modificarea experienței subiective a timpului (pierderea noțiunii timpului), experiența activității ca recompensă intrinsecă, denumită și experiență autotelică, adică scopul căreia este tocmai desfășurarea activității în sine. Vă doresc să experimentați bucuria exercitării jobului vostru și să experimentați cât mai des starea de flux.

Citat> Când stai aproape de ceea ce iubești vei afla cine ești, pentru că te vei oglindi în rezultatul activității tale și prin colegii participanți.