Îmi aduc aminte de acea perioadă în care listele făceau parte indispensabilă din viața mea. Funcționam după un program pe ore bine stabilit, în care nu încăpeau timpi morți. Totul era pus în slujba unui plan măreț din capul meu care odată îndeplinit, viața mea trebuia să ia instant o întorsătură favorabilă. Doar că… acest plan a urmat să sufere modificări neprevăzute pe ultima sută de metri, astfel încât el s-a putut materializa cu multe luni întârziere. Când am realizat că nici dacă m-aș rupe în două nu aș putea schimba mersul lucrurilor, m-am văzut pusă în situația de a lăsa evenimentele să se întâmple de la sine: a fost ca și cum după multe ore de alergat la maraton, datorită unor condiții meteo extrem de nefavorabile ești obligat să te retragi. Simbolic m-am prăbușit într-un fotoliu și copleșită, răsuflând de oboseală m-am lăsat pe spate. Aveam sentimentul că oricât de mult efort am depus, a venit momentul să cedez cârma… și poate nu vă vine să credeți, dar a urmat una din cele mai frumoase perioade din viața mea. Renunțând la dorința acerbă de a controla fiecare aspect și minut a propriei existențe, am făcut loc să intre oameni, întâmplări și experiențe noi și necunoscute până atunci, care m-au întors cu atenția spre mine și înspre ceea ce sunt eu cu adevărat.

Am realizat atunci că nevoia de control înseamnă să fii, în mare parte a timpului, captivul gândurilor și proiecțiilor tale. Înseamnă o stare de încordare mentală și corporală continuă, o baricadare în spatele unor pereți invizibili, dar impenetrabili. Un fel de: „Pe aici nu se trece!”. Pentru că dacă s-ar trece pe acolo ai putea fi surprins(ă) pe picior greșit, în momentele tale de imperfecțiune. Da, nevoia de control mai presupune și neacceptarea posibilității de a greși. Când nu ne dăm voie să greșim, nu le permitem nici celor din jur să o facă. Greșeala înseamnă să fim vulnerabili, să avem curajul să ne lăsăm văzuți cu garda lăsată jos. Doar că această imperfecțiune nu prea ne place, ne aduce în vizor acele slăbiciuni, trăsături pe care alții sau poate chiar noi nu le găsim atrăgătoare. Astfel că nevoia de control mai înseamnă și încercarea continuă de a evita contactul cu sinele nostru autentic care poate fi uneori dureros, pentru că am putea găsim în interiorul nostru emoții care nu ne plac, cu care nu ne este confortabil să stăm, care dacă le-am da voie să le simțim ar aduce la suprafață amintiri și experiențe cu care nu știm ce să facem.

redactia.jurnalaradean@informmedia.ro

„Când nu ne dăm voie să greșim, nu le permitem nici celor din jur să o facă”