Urmărind știrile legate de inundațiile din țară, mă gândeam că în unele locuri am umblat abia cu câteva săptămâni în urmă, iar acum peisajul este complet schimbat, de nerecunoscut. Am mai avut în plan și alte drumeții, respectiv deplasări de făcut în lunile care vin, însă am impresia din ce în ce mai mult că perioada pe care o traversăm nu prea ne oferă posibilitatea de a face planuri și de a ține cu dinții de ele. Cred că această perioadă ne învață, cu sau fără voia noastră, că acel mult prețuit control asupra vieții noastre și a evenimentelor ne aparține doar într-o anumită măsură și că trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a fi flexibili la schimbările bruște care pot interveni. Acest lucru nu este deloc ușor, cu atât mai mult cu cât în ultimele decenii autonomia și independența au devenit valori din ce în ce mai propagate în societatea modernă. Am învățat să ne plănuim ziua, să o împărțim pe ore, minute și secunde, pe activități și targeturi, să ne evaluăm cu strictețe rezultatele și eficiența, ba, mai mult, să le exprimăm în cifre și date statistice. Omul modern a ajuns să își însușească acest stil de viață calculat, planificat, excluzând hazardul, forțele naturii, neprevăzutul, fie el bun sau rău. Nu putem fi însă întotdeauna pregătiți sută la sută pentru orice eveniment neprevăzut, pentru că numărul planurilor și a scenariilor pe care ni le putem face este limitat. Și atunci apare întrebarea: ce facem atunci când realizăm că nu mai putem controla lucrurile din viața noastră așa cum eram obișnuiți să o facem sau cum reacționăm dacă ne lovește un eveniment supradimensionat în raport cu natura noastră umană, cum ar fi, de exemplu, o inundație? Ce facem atunci când intervin pierderi pe care nu le-am luat în calcul? Cum procedăm când suntem obligați să ne abatem de la drumul configurat inițial pentru a ajunge la un scop sau rezultat propus?

Flexibilitatea gândirii presupune să putem tolera că ceea ne-am imaginat și ne-am dorit la început nu va putea fi obținut întocmai sau va trebui să ajungem la el parcurgând o altă cale, poate mai lungă, poate mai anevoioasă sau pur și simplu s-ar putea să trebuiască să renunțăm. Departe de mine să vă îndemn să nu vă faceți niciun plan, lăsând zilele să treacă în șir fără rost, vă sugerez însă să încercați să vă mai pierdeți, din când în când, în momentul prezent, ca și cum ați fi greșit o stradă mergând spre locul de muncă și sunteți nevoiți să modificați traseul… dar prin efort propriu de gândire și imaginație, fără GPS.

„Omul modern a ajuns să își însușească un stil de viață calculat, planificat, excluzând hazardul, forțele naturii, neprevăzutul