Încheiasem precedentul articol cu ideea că prin utilizarea excesivă a gadgeturilor se creează, practic, două lumi paralele: cea virtuală și cea reală, gadget-urile asigurând un spațiu magic, un refugiu în care copiii se pot ascunde de provocările vieții adevărate, își pot amorți rapid mintea și emoțiile. Spuneam că riscul este să dezvolte un stil defectuos de relaționare interumană sau să adopte o modalitate negativă de a face față stresului, prin distanțare și detașare. Ce e rău în asta? – v-ați putea întreba, pentru că uneori chiar avem nevoie să scurtcircuităm fluxul gândurilor, să ne tragem suflul după o situație care ne-a dat peste cap. Când însă această modalitate de a face față stresului devine prin obișnuință singura cunoscută pentru noi sau copilul nostru, se va dezvolta un tipar de comportament. Ajungem să ne afundăm tot mai mult într-o stare de inconștiență în care nu vom ști să ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre, nu vom simți sau dacă vom simți ceva, nu vom ști ce. Un exemplu banal ar fi situația în care doi copii se iau la ceartă pe un subiect oarecare, iar unul pierzându-și controlul, îl lovește pe celălalt. Întrebarea firească a adultului care intervine este: de ce l-ai lovit, iar explicația primită din partea copilului este „Nu știu, așa mi-a venit”.
Pentru că ritmul de viață al majorității dintre noi, părinți, este unul alert, controlarea timpului și a conținutului accesat de copii pe telefon poate intra în plan secund. Fără să utilizăm vreo aplicație (precum Family Link) care să ne permită supraveghererea îndeaproape a ceea ce face copilul pe smartphone, acesta poate naviga în voie în spațiul online. Suntem tentați să fim încrezători, că atâta timp cât ei nu accesează conținuturi cu tentă sexuală sau pornografică, sunt în siguranță. Din păcate însă, aceste conținuturi accesate la o vârstă nepotrivită reprezintă doar unul dintre factorii care pot perturba echilibrul emoțional al copilului. Mult mai dăunătoare pot fi jocurile sau filmulețe cu conținturi violente, videoclipurile cu referințe la droguri sau limbaj rasist.
Vă îndemn să vă observați pe voi și pe copiii voștri. Câte ore petreceți zilnic cu telefonul în mână după programul de muncă și cât timp are la dispoziție copilul vostru să facă același lucru? Îi controlați în vreun fel activitatea pe care o desfășoară pe telefon/laptop/ tabletă? Știți care sunt jocurile pe care le joacă și de ce îi place să le joace tocmai pe acelea? Știți ce conținuturi accesează și dacă le înțelege pe acestea? Știți pe ce rețele de socializare activează și cu cine împărtășește informații, poze? Sunteți cumva în punctul în care amenințarea cu confiscarea telefonului este singura modalitate de a vă motiva copilul pentru a atinge rezultate mai bune la școală sau de a avea un anume comportament?
„Ajungem să ne afundăm tot mai mult într-o stare de inconștiență în care nu vom ști să ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre”
Citiți principiile noastre de moderare aici!