Timpul ești tu! Această propoziţie auzită în perioada formării mele ca psihoterapeut mi-a rămas adânc întipărită în minte și suflet. Pe atunci mi-a fost foarte greu să mă identific cu ea, dar în anii care au trecut am reușit să îi dau o semnificație personală. Am realizat că timpul doar există, mi-l imaginez ca pe o cutie goală, transparentă în care eu aleg să pun ceea ce doresc sau ceea ce consider că trebuie. De obicei, umplu această cutie a timpului peste măsură, uneori însă o las goală și privesc prin ea, încercând doar să fiu. Și cred că aici este partea mai grea a lucrurilor, când încercăm doar să fim, fără treabă, fără obligații, fără activități, fără planuri, fără așteptări. Doar noi cu noi, în liniște, în momentul prezent, observându-ne. Uneori, acest stat cu propria persoană, acest ascultat al propriei voci poate părea foarte greu, privitul înspre interior ne poate da o stare de neliniște și disconfort. Intimitatea cu propria persoană poate fi împovărătoare atunci când în interiorul nostru este zgomot și pentru a nu-l auzi, alegem să îl estompăm cu zgomotul lumii exterioare. Mi-au venit aceste gânduri pentru că suntem în plin sezon estival, iar vacanțele și concediile pot fi uneori mai grele și mai obositoare decât celelalte perioade ale anului. Mai ales pentru acele familii sau cupluri în care relația dinte cei doi parteneri funcționează greoi, din inerție și pentru care vacanța presupune mult mai mult timp petrecut împreună decât în zilele obișnuite ale anului și o intimitate de nesuportat, uneori. În vacanță nu prea ai unde să fugi de celălalt. Stând împreună 24 de ore din 24, partenerii se intersectează obligat-forțat, fiind nevoiți să se privească mai des în ochi sau chiar să se atingă de mai multe ori decât o fac de obicei acasă. Conform studiilor, cele mai multe despărțiri se produc după vacanțele de vară, pentru că avem așteptări mult prea mari și nerealiste de a ni se rezolva anumite probleme din relație, tocmai în aceste 10 zile, două săptămâni. Sperăm că un alt mediu, uneori exotic, ne va ajuta să reluăm firul poveștii de dragoste cu partenerul. Sperăm să reînnodăm conexiunea cu celălalt, să folosim timpul liber în favoarea noastră, suntem dispuși să facem gesturi de dragoste pe care nu le-am mai făcut poate de ani buni și suntem nerăbdători să primim, la rândul nostru, atenția și disponibilitatea partenerului. Doar că ne dăm seama că reușim să facem asta numai pentru o zi, două și dacă nu obținem un răspuns favorabil imediat, ne reîntoarcem la tiparul relațional obișnuit, caracterizat, de obicei, prin cicălire, acuzații, critică, învinovățiri reciproce, ceartă și distanțare. Facem asta pentru că în timpul relațiilor noastre am fost răniți în repetate rânduri, iar aceste răni se activează de la un cuvânt, remarcă sau gest, uneori chiar de la un suspin.

redactia.jurnalaradean@informmedia.ro

„Uneori, ascultatul propriei voci poate părea foarte greu, privitul înspre interior ne poate da o stare de neliniște și disconfort