Schitul Tămand, aşa cum il văd eu: FIRESC! După 4 km din cochetul şi drăguţul orăşel Ineu, sau, mai pitoresc: cu trenul Halta TAMAND (mă rog, trebuie să fi un pic sportiv, ca să reuşeşti să cobori!) se afla schitul Tămand. Trenuri vin şi pleacă mereu de la poarta schitului asemenea gândurilor noastre, ca un îndemn spre lume sau mănăstire. Alegerea ne aparţine şi asumarea ei.

Am ajuns la ora vecerniei – lumina lină…se revarsă cu generozitate peste curtea-livadă, strălucind peste merii în floare, ca o explozie în plină desfăşurare a primăverii! Concertul extraordinar de amurg, spre seară, al păsărilor, este dat în cinstea Sfintei Maria Egipteanca, a cărei prăznuire începe odată cu vecernia acestei simbete, ne încântă simţurile noastre sufleteşti aproape uitate în zgomotele oraşului de trăirile noastre. Aleei cu lalele multicolore, narcise alese şi zambile albastre urmate de trandafiri şi crini ne duc spre biserica de lemn : scopul locului.

Aici începe liniştea sau liniştirea….Toaca bătută blând, cu meşteşug de maica Elisabeta ne dă de ştire începutul şi bucuria sărbătorii. Atunci, parfumul merilor în floare, al primului cosit, a liliacului de la Icoana Maicii Domnului, amestecat cu tămâierea pe care părintele Ciprian o face cu multă dăruire dau ceva din nădejdea miresmei care trebuie să facă parte din minunăţiile Raiului. Peste tot mult, mult cer albastru, mărginit de orizontul sub care domină mândri munţii Codru Moma sporesc frumuseţea locului! Aceasta este atmosfera de începere a slujbei …

Maici harnice, râvnitoare, venite din ţara de sus a Maramureşului, au adus cu ele aer de bucurie, curaj şi credinţă peste dulcea noastă somnolenţă ardelenească pe care o trăim şi curgem lin asemenea Crişului… ne-am arătat că se poate! Dintr-un loc care nu demult arăta părăsit acum au făcut ceea ce trebuia să fie: mănăstire! Cu rugăciune, slujbe, muncă, grija de aproapele şi alte nevoinţe şi osteneli ştiute doar de ele…dar vor intra prin “poarta cea stâmptă”!

Atmosfera la care maica stareţă a pus început bun este firescul! Firesc este a primi oaspeţi cu atenţia şi dragostea cuvenită, firească este rugăciunea şi cântarea simplă şi clară – fără pretenţii artistice, firesc este a ajuta aproapele, firesc este a gospodării muncind, firesc este a citi, a învăţa mereu… firesc este a face totul ca pentru Domnul! Aşa ştie, aşa face, aşa a învăţat ea de la maica ei, acolo în ţara Lăpuşului de unde a venit.

In liniştea serilor de la Schitul Tămand, când luna îşi trimite razele pentru a lumina locul, îngerii coboară pentru a ne aduce liniştea de Sus pentru că au unde! Dimineţile sunt pline de farmecul începuturilor şi miresmele bucuriei, păsările cântă desăvârşit pentru a se chema între ele când răsare soarele, pentru a ne lumina zilele şi sufletele. Munţii, par mai aproape în lumina răsăritului , oare aud toaca?….maicile încep ziua rugându-se în biserica  atât de prietenoasă, se roagă pentru noi…

“Veniţi şi vedeţi!” Mai greu este a pleca din asemenea loc binecuvântat!

Dorina Mitra