Despre cum ne furăm căciula

Acum două zile, aflam că, dacă duminică ar fi alegeri, 53 la sută dintre români ar vota pentru Alianţa DA!

Poţi să crezi una ca asta? Poţi, dar trebuie să îndeplineşti una din două condiţii: fie să fi lipsit din ţară în ultimii doi ani, fie să fii naiv până la tâmpenie. Altfel, cum?! Toţi vedem, zilnic, că democraţii şi liberalii se bat precum chiorii, se lovesc unde-i doare mai tare. Toţi vedem că Alianţa nu mai funcţionează, că n-are nici o contribuţie în guvernarea ţării; dimpotrivă, nefuncţionalitatea sa aduce prejudicii mari guvernării. Atunci, pentru ce tot mai mulţi români şi-ar dori ceva ce se dovedeşte a fi făcut contra naturii, din părţi incompatibile? Să fie românii indiferenţi la tot ce se întâmplă şi să ţină de Alianţa DA ca prostul de bâtă? Nu văd logica unei asemenea atitudini şi nici nu cred în prostia quasi-generală a românilor. De aceea, parcă ţi-e mai la-ndemână să crezi că sondajele sunt măsluite şi impun cu forţa un anumit trend politic.

Ei, şi? – veţi întreba. Cum şi cât ar putea zăpăci electoratul asemenea sondaje? Mult. Suficient de mult încât minciuna repetată să devină credibilă, să îmbrace haină de împrumut de la Adevăr. Uitaţi-vă în sondaje şi veţi vedea cum PD călăreşte serios PNL-ul. La înfiinţarea Alianţei DA, PD era disperat că nu poate îndeplini promisiunea făcută de Băsescu la debarcarea lui Petre Roman (Traian Băsescu se angajase atunci că, în preajma alegerilor din 2004, PD va ajunge la 23-25 la sută în opţiunile de vot ale electoratului, dar continua să stagneze pe la 10-12 la sută) şi a urcat pe umerii liberalilor care erau cotaţi dublu în sondaje. Acum e invers – PD bate clar PNL! De ce? Cum să explicăm răsturnarea? Ce-a făcut PD, în tot acest timp, ca să-şi merite creşterea? În afară că au avut grijă să arunce toate responsabilităţile, în situaţiile de rateuri, în cârca PNL, nu găsim nici o mare ispravă a PD, nimic în măsură să justifice această ascensiune.

Poate, veţi spune iar, PD a „urcat” datorită lui Băsescu. Posibil. Dar Băsescu datorită cui a urcat? Că nici pe el nu-l găsim cu nu ştiu ce reuşite, fapte bune, notabile, ci mai curând cu opusul acestor atribute. Şi atunci? Atunci nu ne mai rămâne decât să conchidem că se promovează imagini trucate, că stăm pe un morman de neadevăruri, de pseudovalori şi că, vorba aceea, ne furăm căciula unul altuia. De fapt, se şi vede, nu?

T.M.