Articole în care nişte oameni îşi exprimau nemulţumirile faţă de activitatea Direcţiei pe care doamna Stark o conduce. M-am gândit că aceste articole nu sunt pe placul directoarei DGASPC pentru că ar fi putut pune într-o lumină proastă instituţia. Dar am considerat că eventualul deranj al doamnei Stark ar fi nejustificat atât timp cât faptele pe care le-am prezentat în articole sunt reale. Iar asupra acestui aspect nu încape nicio îndoială!
Doamna Erika Stark m-a luat, însă, prin surprindere. Când am vorbit despre articolul „Bătaie de joc pe handicap” – redactat pe baza unei sesizări primite din partea unei persoane nevăzătoare -, doamna Stark m-a privit în ochi şi, zâmbind complice, mi-a spus: „Am verificat filmarea făcută cu camerele de supraveghere pe hol în ziua aceea şi să ştiţi că nu a fost la noi persoana respectivă.” Carevasăzica, am inventat eu întreaga poveste, într-un moment când nu aveam ceva mai bun de făcut… Şi, probabil ca să nu mă plictisesc, am continuat cu „Instrucţie Gestapo la DGASPC” – un material care, în cea mai mare parte, conţine scrisoarea expediată pe adresa redacţiei de către o persoană cu handicap din Berechiu. „Să fim serioşi! La 76 de ani, scrie la calculator?!?!” – a fost replica doamnei Stark pe acest subiect.
Am luat legătura, ieri, din nou, cu cele două persoane ale căror poveşti au trezit suspiciunea directoarei DGASPC. Desigur, au confirmat spusele iniţiale. Acele persoane există cu adevărat, iar nemulţumirile lor sunt cât se poate de reale. Să încerci să le ignori cu bună ştiinţă este o opţiune cel puţin ciudată, mai ales când te afli în postura de conducător al instituţiei care ar trebui să le reprezinte interesele şi să le apere drepturile. Dacă aceasta face parte din managementul pe care îl aplică doamna Erika Stark în Direcţie, atunci cred că sunt suficiente motive de îngrijorare… Nu pentru mine (căci n-am nimic de pierdut sau de câştigat din asta), ci pentru oamenii neajutoraţi şi familiile lor.
Altfel, întâlnirea mea de ieri cu doamna Stark s-a consumat în termeni extrem de civilizaţi. Am făcut schimb de multe zâmbete şi amabilităţi. Pentru că şi eu, şi dumneaei ştim că aparenţele se întreţin în acest fel. Numai că persoanele cu handicap au nevoie de mult mai mult decât de nişte aparenţe.
Citiți principiile noastre de moderare aici!