D’ale cetăţeanului

De pildă, o doamnă (îşi declină identitatea, spune că are o fată în clasa a XII-a,
dă şi numele liceului, dar cred că e bine să o protejăm şi să le trecem sub tăcere)
ne scrie despre durerea dumneaei.

„De la începutul clasei a IX-a, am hotărât, noi, părinţii, să dăm lunar 100.000
lei vechi pentru banchetul de absolvire. Astfel, s-au adunat 4.000.000 de lei
vechi, sumă suficientă pentru o astfel de distracţie. Dar ne-am înşelat!

Acum, vine dirigintele şi mai cere încă 1.700.000 lei vechi, pentru cadourile
profesorilor şi protocol la bacalaureat. Întrebat fiind cine a hotărât acest
lucru, mi-a spus, citez: „comitetul de părinţi”. Care comitet?, întreb eu. Şi
cine poate hotărî în numele meu fără ca măcar să fiu întrebată?… Şi îmi mai
spune că cine nu plăteşte aceşti 1.700.000 lei nu poate participa la banchet,
chiar dacă a plătit înainte 4.000.000 lei.

Lucrez (…) şi după 26 de ani de muncă am un salariu de 6.000.000 lei şi efectiv
nu am de unde să mai dau aceşti bani. Cine doreşte să dea cadouri profesorilor
să facă acest lucru în nume propriu.

Oare profesorii nu mai au pic de ruşine, nu li se înroşeşte obrazul cerşind
mereu cadouri? Nu am dat destul pentru alte fonduri şi pentru meditaţii?

Dacă d-voastră semnalaţi acest fapt în ziarul Adevărul, poate li se face ruşine
şi mai încep să renunţe la astfel de practici, altfel ori înnebuneşti, ori îţi
iei câmpii şi te duci naibii din ţara asta”.

Avem în faţă un „of!” dintre sutele, poate dintre miile pe care oamenii le
poartă în sufletul lor. Lumea e necăjită, iar politicienii şi, pe urmele lor,
presa se ocupă de fleacuri precum referendumul de astăzi. Nu credeţi?

Tristan Mihuţa