Cine ar fi ştiut de năzdrăvăniile
Monicăi Ridzi, fără ancheta
„Gazetei sporturilor”? Instituţiile
statului? Aiurea! Toate sunt conduse de clienţi ai
celor aflaţi la putere. Or, aşa cum
câinele nu muşcă mâna care
îl hrăneşte, tot aşa şefii
instituţiilor care au menirea să
păzească averea şi interesele statului
nu îi vor „deranja” niciodată pe
cei care le-au dat o pâine albă de
mâncat. Dimpotrivă, le acoperă cu
slugărnicie afacerile murdare.
Chiar şi aşa, cu o presă tot mai
agresivă, mai profesionistă, jaful este
în floare. Mafioţii ciordesc banii statului,
banii noştri, ori de câte ori li se
iveşte prilejul. Toţi ştim despre
„băieţii deştepţi” din
energie, despre „regii asfaltului”, care ne
fac cele mai scumpe, dar şi cele mai proaste,
drumuri din Europa; ştim despre clienţii
favorizaţi ai licitaţiilor, despre afacerile
murdare cu terenuri, cu patrimoniul statului, despre
cultul în floare al nepotismului… Presa
cercetează, relatează, semnalează
ilegalităţile, dar jaful continuă,
pentru că instituţiile care ar trebui să
facă ordine, să aplice legea, tac complice,
de cele mai multe ori. Dacă ar mai tăcea
şi presa, mafia ar înjumătăţi
bugetul statului fără să clipească.
Nu este de mirare că politicienii urăsc
presa. Nici că însuşi şeful
statului poartă stindardul urii. Politicienii nu
suportă adevărul, nu acceptă să le
fie făcute publice şmecheriile cu bani
publici, afacerile oneroase, escrocheriile. Lor le-ar
plăcea să fie doar lăudaţi,
tămâiaţi, să beneficieze de o
imagine publică retuşată până
la falsitate. Însă, cu puţine
excepţii (presa de partid, cea interesat
aservită), politicienii sunt sub lupa unei prese
sănătoase şi neiertătoare cu
„băieţii deştepţi”. O
presă a cetăţeanului, nu una a
politicianului.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!