Am fost martorii șpăgii dinainte de a o înțelege. Văzând cum părinții sau bunicii se foloseau de o mică atenție pentru „a unge” puțin lucrurile, am crescut cu ideea că întotdeauna orice se rezolvă mult mai ușor, sau mai repede, dacă dai ceva.

Să fie clar, nu vorbesc aici de acel supliment pe care îl oferi cuiva în urma unui serviciu bine prestat. Ciubucul, sau bacșișul pentru ospătari, taximetriști sau coafeze nu se pune. Vorbesc despre banii pe care îi dai înainte, bani sau atenții, pentru a obține un avantaj în fața celor care nu dau. Dar ce te faci când toți dau? Dar dau pentru că li se cere, sau pentru că sunt convinși că așa ca se va rezolva? Ce este mai grav, sa dai sau să iei? Pentru că ambele fapte sunt pedepsite de legea penală.

Am putea împărți șpaga sau mita pe mai multe categorii. Cea pe care o dai pentru a face bani, mai mulți bani decât ar fi normal, cea pe care o dai pentru servicii care ar trebui să-ți fie oferite fără acest supliment și cea oferită pentru a te scoate dintr-o situație dificilă. Legea nu face diferență, dar e clar că cel mai frustrant și dureros este atunci când trebuie să mituiești pentru un serviciu care nu ar trebui să necesite acest lucru.

Printre ultimele exemple celebre este cel al medicului oncolog care condiționa actul medical de primirea unor asemenea favoruri. Un medic care, să nu uităm, a depus un jurământ. Un jurământ care spune printre altele „Sacră îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața”. Păi cum poate rămâne viața ta sacră, dacă refuzi să tratezi muribundul până când nu îți vezi buzunarul plin? Să nu se înțeleagă că vreau să încriminez medicii. Dimpotrivă, la Arad am avut o experiență personală la Spitalul Județean, care mă face să am doar aprecieri la adresa medicilor și asistentelor de acolo. I-am văzut cum în fiecare zi refuză micile atenții care le sunt oferite, în special de pacienții vârstnici. Bătrâni cu probleme de sănătate, mergând încet pe coridoarele spitalului, respirând cu dificultate și având tot timpul o atitudine de a nu vrea să deranjeze. Dar purtând mereu în buzunarele halatului o atenție pentru cei (cele) care îi îngrijesc. Așa sunt obișnuiți, să meargă cu o ciocolată chiar și atunci când își ridică rețeta de la medicul de familie. Să dea 10 lei poștașului pentru că se obosește să le aducă pensia!

Speranța mea este în tineri. Pentru că ei trebuie să înțeleagă că dacă nimeni nu mai dă, atunci receptorii de mită vor trebui să-și facă treaba având ca recompensă doar salariul pe care îl primesc. Poate nu vom mai auzi de șpăgi de 5 sau 10 mii de euro pentru o funcție la stat!

Cât despre celelalte categorii de șpagă, cele de care vorbeam mai sus, nu cred că vor dispărea vreodată, dar una din trei tot e ceva.