Fluierat şi trimis în corzi

Dar nimic nu mai este cum a fost, şi nici
Băsescu nu mai este cel de atunci. Sau, mai bine,
cel care au sperat românii că este.

 Ieri, preşedintele Băsescu a avut
prilejul să constate că sunt tot mai
mulţi cei care nu se tem de furia sa, de
supărarea ori de răzbunarea care îi
intimidaseră, o vreme, pe unii. La
şedinţa CSM, unde poposise cu intenţia
de a-i face praf pe magistraţi, şeful
statului a fost contrat puternic şi trimis
în corzi. Mona Pivniceru, preşedintele
Asociaţiei Magistraţilor din România,
l-a acuzat că intervine în justiţie,
că nu îşi asumă rolul de mediator
şi că discreditează magistraţii –
făcând trimitere şi la atitudinea
necuvenită pe care preşedintele a avut-o
faţă de procurorul general, Laura
Codruţa Kovesi. La fel de dur a fost Dan
Lupaşcu, fost preşedinte al CSM.
„N-aţi căpătat
îndemânarea de a conduce o
şedinţă a CSM” şi
„în loc să ajutaţi justiţia,
mai mult o înfundaţi” – a punctat
magistratul.

 Preşedintele Băsescu este tot mai
singur şi mai izolat. Intelectualitatea, cu
excepţia unei minorităţi
îndatorate, l-a abandonat. Fluierăturile de
la „Festivalul George Enescu” spun totul.
Presa – şi aici, cu foarte puţine
excepţii – refuză să-l mai
susţină. Profesorii îi sunt potrivnici,
pensionarii nu pot uita că a fost împotriva
majorării pensiilor. Partidele politice, altele
decât PD-L, îi sunt şi ele potrivnice.
Ba până şi pe plan extern, Traian
Băsescu este izolat şi ocolit. Noul ambasadar
al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, spunea ieri
că preşedintele Barack Obama are agenda prea
încărcată pentru a-l putea
întâlni pe Băsescu. Dinspre Marea
Britanie, nici un semnal. Aşadar, ce a fost
şi ce s-a ales din Axa
Bucureşti-Londra-Washington pe care ne-o
vântura nouă, dar şi statelor din
Uniunea Europeană, Traian Băsescu?

 Traian Băsescu a confundat ţara şi
lumea cu un vapor, unde, pe timpul cursei, comandantul
ţine loc de Dumnezeu. Iar confundând scena,
şi-a ratat zgomotos şi rolul.

Tristan Mihuţa