„Opoziţia principală care va trebui afirmată în congres e cea dintre fesenişti şi reformişti ”, zice guralivul şi refomistul (corectura, nu adăugaţi r-ul, e corect aşa) Cristian Preda. Nu am niciun fel de parti-pris cu foştii comunişti care s-au instalat la putere în urma loviluţiei din decembrie 1989, dar aşi dori să clarific pentru guralivul Preda câteva lucruri care îi scapă sau se preface că îi scapă.
În primul rând, domnia sa ar trebui să ştie că, indiferent cum s-a numit înainte, Partidul Democrat a fost fondat de către oamenii care nu au dorit să meargă alături de Iliescu şi clica lui, oameni care cunoşteau legile economiei de piaţă, dar pe vremea lui Ceauşescu nu le puteau aplica. Acei oameni chiar erau reformişti, chiar voiau reformă. Din punct de vedere politic, PD a fost un partid al reformei, atipic pentru acea vreme, pentru că a înţeles mai devreme decât alţii rolul din ce în ce mai estompat al doctrinelor. Tot parcursul partidului a fost reformator, inclusiv scoaterea din Internaţionala Socialistă, pe care nu Băsescu a făcut-o, precum se împăunează.
Băsescu, Macovei, Udrea şi cei care clamează reformarea partidului nu doresc nici cât negru sub unghie acest lucru. Reforma în PDL înseamnă în primul rând scoaterea de sub tutela Băsescului şi eliminarea umpluturilor aduse de către acesta în valuri succesive, în scopul creării partidului prezidenţial. Blaga a dorit să facă reforma, dar nu a fost lăsat şi cu atât mai puţin va fi lăsat acum, când se apropie momentul în care fesenistul de la Cotroceni va redeveni oficial preşedinte de partid. Depinde doar de Blaga dacă acel partid va fi PDL sau alt partid, alcătuit în jurul unora care nu au avut de-a face nici cu FSN-ul, nici cu cei care l-au reformat, dar au spiritul parvenirii cu orice preţ, spiritul şarpelui care pândeşte momentul potrivit pentru a-i aplica muşcătura mortală fraierului care l-a ţinut la sân.
Citiți principiile noastre de moderare aici!